12. Marile Dezbateri

FotorCreated134Jane se întâlnea astăzi cu fetele într-un loc nou. Bistro-ul lor preferat, Fifi Café, era închis pentru renovare. Așa că, pentru moment, trebuiau să își găsească un alt loc de care și în care să se plângă. Era o dimineață de sâmbătă și, în mod surprinzător, toată lumea era disponibilă. Jane se opri la magazinul din colț pentru a face aprovizionarea cu țigări a grupului după care își zori pașii către noua locație, un bar de brunch – firește. Când intră pe ușa localului, Jane le văzu pe Sofia, Alexandra și Eva așezate la o masă rotundă, în cel mai călduros colț al camerei.

– Băi, nu mai pot cu clientul ăsta, serios! E sâmbătă!, exclamă Sofia cu ochii în telefon în timp ce Jane își făcea loc la masă.

– Nici noi cu el!, îi răspunse Jane zâmbind.

– Neața, Jane, replică Sofia pufnind ușor din nări, semn că săptămâna care se încheiase nu fusese una tocmai ușoară, în ciuda faptului că tocmai fusese promovată.

– Neața. Vreau și eu țigările, spuse Eva.

Alexandra se amuza, era singura nefumătoare printre ele – un specimen pe cale de dispariție, cum îi plăcea să spună.

– Gata, să trăiți! replică Jane cu voioșie. Deci, Sof, ce se întâmplă?

– Până ajungem la mine, hai să vorbim un pic de domnul Toarna Shot – Înghite Shot. Unde ai plecat cu Patrick după petrecere?

Trei perechi de ochi întrebători erau acum ațintiți către Jane.

– Păi ne-am dus cu mașina până la școala unde am învățat noi. Știți… acolo, în curtea aia, ne-am sărutat prima oară, sub un măr, lângă o bancă, bla bla, spuse Jane un pic rușinată.

Acum, când povestea cu voce tare, i se părea un pic pueril și regizat. Fetele, însă, zâmbeau înțelegător – nu o mai văzuseră de multă vreme pe Jane atât de relaxată.
Totuși, Eva nu se putu abține și spuse râzând:

– Un pic creepy așa, voi, doi adulți în curtea unei școli, în creierii nopții.

– Hai mă, lasă fata în pace, e romantic, replică Alexandra.

– Păi și ce s-a întâmplat? A făcut și el ceva acolo, sub copac? întrebă Sofia.

În acel moment, restul fetelor de la masă pufniră în râs. Sofia roși și începu și ea să râdă.

– Minunată alegere de cuvinte, Sof, spuse Jane. Da, a făcut. Și, deși banca și mărul nu mai sunt, asta nu l-a împiedicat să mă sărute. Și a fost într-un mare fel… dar, evident, trebuia să dea cu bâta în baltă.

– Adică? o întrerupse Eva.

– Adică, în timp ce mă ducea acasă, ne-a oprit poliția și el i-a dat polițistului bani ca să-l lase să plece… Nu mi-a venit să cred…

– Da, aiurea momentul, concluzionă Alexandra. Bine, e patron de bar…ce vrei?

– Hai să nu judecăm acum așa, replică Eva. Poate e un pic rătăcit și are nevoie de ghidare.

– Rătăcit unde? La DNA? spuse Sofia pe un ton răspicat.Detestase acest gen de atitudine dintotdeauna. Nu e ca și cum a omorât pe cineva, dar nu e un semn bun atunci când te sustragi și încalci regulile doar pentru că poți, ce spune asta despre el, chiar și într-o relație?

– Poate așa l-au învățat părinții, interveni Eva.

– Și mai rău atunci, spuse Sofia.

– Ok, dragelor, doar ne-am pupat, nu îl iau de bărbat, spuse Jane ca să aplaneze un pic spiritele inflamate.

– Ce mașină are?, întrebă atunci din senin Eva.

– Un Ford Mustang vintage, nu mă întreba mai mult că știi că nu pot distinge un Trabant de o dubă.

Fetele zâmbeau – așa era Jane, complet lipsită de repere auto.

– Măcar atât, față de domnul Ipohondru, replică Eva.

Jane zâmbi – așa vorbeau acum fetele despre Sebastian. Pentru ele, Sebastian fusese un zeu al ipohondriei și, mai mult, o cooptase și pe Jane în această ”sectă”. Și, deși inițial nu fusese de acord cu ele, dovada din dulapul de medicamente era clară: nimeni n-are nevoie de șapte tipuri diferite de aspirină.

– Și tu ce i-ai zis după ce i-a dat bani polițistului? întrebă Alexandra.

– M-am enervat, îți dai seama. Patrick a fost în Africa să lucreze cu copiii bolnavi. Nu mi-aș fi imaginat așa ceva.

– O fi bipolar, spuse Eva plină de sarcasm, era replica ei standard când specia masculină refuza să se echilibreze perfect, asemeni unui raport financiar bine întocmit.

– Totul mersese așa bine până atunci. Promovarea ta, Sof, petrecerea, apoi mâna lui pe volan, siguranța cu care schimba vitezele, parfumul ăla blestemat și apoi sărutul.

Fetele se uitau cu drag la ea. Înțelegeau perfect acea stare, o trăise fiecare la timpul ei, momentul acela când o persoană, o clipă, indiferent de natura ei, te face să te separi de bâzâitul constant din mintea ta. Totul se liniștește și ești liberă. Alexandra, Eva și Sofia nu aveau de gând să o lase pe Jane să rateze această portiță care i se deschisese, nici măcar pentru lupta anticorupție, cel puțin nu pentru moment.

-S-a supărat când i-ai făcut observație? întrebă Sofia.

– Nu, a părut, mai degrabă, mirat. Ce-i drept, m-a sărutat la plecare, dar nu am mai vorbit de atunci

– Uite, eu cred că, în ciuda acestei dovezi clare de lipsa de busolă, nu e momentul să îi dai cu piciorul. Ai nevoie să uiți și să te simți bine, nu să conduci un maraton de conștiință civică. Ia lucrurile așa cum sunt. E ok sa îți placă de el. Sincer, și mie mi s-a părut interesant, îi spuse Eva.

– Sunt de acord, atât timp cât nu iei lucrurile prea în serios, nu are de ce să te afecteze că nu este la fel de corect ca tine. El e o diversiune. Ține, însă, ochii deschiși, dacă ajunge să fie mai mult, este de lucru cu Patrick și s-ar putea să nu merite efortul, adăugă Sofia.

– Până atunci, însă, poți să îl suni tu, spuse Alexandra făcându-i cu ochiul.

Peste două ore, Jane se afla în apartamentul ei, foindu-se, cu telefonul în mână. Odată ce se hotărî să îi scrie, ecranul telefonului se lumină: mesaj de la Patrick – “Imi pare rău pentru aseară”. Jane zâmbi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s