13. Adevărul despre “prietenie”

FotorCreated457Animată de conversația spumoasă pe care o avusese cu Patrick în seara precendentă, Jane defila voioasă la cumpărături pe străzile orașului.

– Jane! se auzi o voce din spatele ei. Jane se întoarse și, prin aglomerația de pe trotuar, reuși să o repereze pe Adriana.

– Bună, ce mai faci? Nu te-am văzut de un secol! îi spuse Adriana în timp ce se îmbrățișau.

– Bine, la cumpărături de Craciun după cum observi, rosti Jane în timp ce îi arăta mâinile încărcate de pungi multicolore.

Adriana zâmbi, îi era bine cunoscută pasiunea lui Jane pentru cadouri. Cele două prietene se cunoșteau din facultate dar nu păstraseră o legatură strânsă – Adriana locuia în străinătate și era mai mereu ocupată. De câteva ori pe an, însă, mai vorbeau la telefon sau își trimiteau mesaje. După o actualizare a statutului socio-profesional al fiecăreia, Adriana îi spuse fâstâcindu-se lui Jane:

– Am văzut că nu mai ești cu Sebastian, îmi pare rău că n-am sunat să văd cum ești…

– Nu-i nimic, sincer nu cred că aș fi fost prea deschisă la conversații , a fost un an dificil, răspunse Jane.

– Mă țin de ceva vreme să îți spun, urmă o ezitare din partea Adrianei, astă-vară l-am văzut pe Sebastian cu o tipă ieșind dintr-un restaurant de la mine de pe stradă…

În momentul acela, mâinile lui Jane s-au răcit, inima a început să îi bată asurzitor, toată ființa ei îi spunea că acum adevărul o izbise fulgerător. Restul detaliilor date de Adriana au trecut pe lângă ea ca un Accelerat cu adevărat rapid. Povestea era simplă: Sebastian, astă-vară în delegație cu această ea, o persoană din cercul lui de prieteni, pe care Jane o cunoscuse tangențial pe vremea când încă erau împreună.

Ca prin minune, reuși să îi îndruge ceva Adrianei și să își ia rămas-bun – ce-i drept, era așteptată la masă de către mama ei. Jane ar fi fugit oriunde în lume numai ca să evadeze acelei clipe.

Pe drumul spre casa părinților își contenea cu greu lacrimile. Amintirea poveștii ei cu Sebastian, închisă până atunci, undeva într-un colț al minții, odată ce episodul Cracovia se epuizase, năvălea cu furie peste Jane.

Actul I

Prima întâlnire : replica ei – “Te rog nu mă plictisi” și răspunsul lui – “Promit să nu o fac”. Începutul relației, prima seară când dormise la ea, vacanța la Disney – pentru că erau niște copii mari. Lucrarea de dizertație a lui Jane pe care el o dactilografiase cu grijă între așternuturi. Momentul când i-a spus că o iubește și că relația lor chiar ar putea reuși.

Actul II

Prima lui promovare serioasă, după eforturile asidue ale lui Jane de a-l motiva. Dificultățile din familia lui și listele de soluții oferite de Jane. Apartamentul pe care Sebastian și-l cumpărase și în care tatăl lui Jane se oferise să își arate veleitățile de tâmplar. Telefoanele date mamei ei pentru a-și oferi ajutorul la plantat flori. Cumpărăturile de medicamente pentru una dintre prietenele ei.

Actul III

Pasul următor: mutatul, care nu se întâmplase. El făcuse propunerea, apoi încet-încet își retrăsese oferta și din entuziasmul fiecărei întâlniri alunecaseră într-o comoditate casnică fără a împărți același domiciliu. De acolo, ea începu să îl simtă din ce în ce mai distant. Jane îl întrebase atunci ce se întâmplă cu ei, el replicase că nu știe dacă se simte la fel, dar că nu vrea să renunțe la relația lor. Ea încercase, el se poticnise însă înainte să înceapă cu adevărat să lupte.

Jane se revedea stând pe pat și rugându-l să îi spună de ce nu mai pot fi cum erau, el plângând aiurea și lipsit de răspuns. Acum acesta era evident – delegațile din ultimul an al relației lor îl duseseră peste graniță la cealaltă ea.

Atât de previzibil, Sebastian făcuse din povestea lor un clișeu. Jane și cu el fuseseră cândva acest cuplu de invidiat, aproape nimic nu părea să fi fost greșit între ei. Până și el îi replicase la despărțire că nu cunoaște o relație mai bună decât a lor, cu toate acestea o distrusese. Jane l-a lăsat atunci la masa din restaurant. Acum se dovedea că totul fusese greșit la ei.

Actul IV

Peste o lună, Sebastian se întorsese, cu un pretext penibil de prietenie și niște flori pentru mama ei – voia să îi mulțumească pentru amabilitatea cu care îl primise în casa dânsei. Nefiind dispusă să îl piardă, Jane cochetase cu gândul de a-i accepta oferta, crezând că poate așa va afla de ce Sebastian a vrut să strice tot ce clădiseră împreună. Răspunsul nu a venit, și la o întâlnire pe peron, Jane și-a luat adio. Sau cel puțin așa a crezut ea.

Peste 6 luni a urmat nunta, pentru care el făcuse lobby agresiv la miri. O întrebase atunci pe Jane dacă poate la un moment dat, s-ar putea împăca. Elanul, însă, i-a pierit încă de la Cracovia unde, copleșit de propria lui importanță de proaspăt salariat pe bani mai mari cu costum la comandă, propusese din nou “prietenie”.

Totul era acum limpede pentru Jane, nu existase niciun motiv foarte abstract pentru care Sebastian plecase: o validare în brațele unei alte “ea”. Singurul lucru de neînțeles era naivitatea ei. Oare dacă ar fi știut toate aceste lucruri, i-ar fi dat crezare la nuntă? Oarecum irelevant, el tot ar fi plecat, Jane era veche și erau atâtea alte “Jane” noi pe stradă.

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s