14. Alte adevăruri despre “prietenie”

FotorCreated37În timp ce relația lor forfotea în capul ei, Jane parcursese deja drumul către casa părinților. Mama îi deschise ușa și, înainte ca Jane să aibă timp să mușamalizeze ceva din revelația pe care tocmai o trăise, spuse:

– Ce ai pățit, mamă? îi spuse cea care îi dăduse viață cu 29 de ani în urmă.

– Era vorba de cineva, a fost mereu vorba de altcineva, spuse Jane, sleită parcă de puteri.

Mama ei o luă în brațe.

– O să fie bine, îi spuse. Toate trec!

Jane plâgea acum cu sunete înăbușite. Brusc, exclamă, aproape ca un strigăt de luptă, lovindu-se cu putere în piept. Spera ca lovitura să îi înlăture senzația că fusese dispensabilă pentru el.

– Ca pe nimic, m-a dat la o parte. A renunțat la noi, la trei ani, cu atâta ușurință. Eu sunt nimic. Noi doi am fost nimic pentru el.

Urla acum cu lacrimile alunecându-i în gură, mama o ținea strâns în continuare. Copilul ei suferea și ea era incapabilă să facă ceva. Jane continuă:

– Cum să faci asta așa pur și simplu? Ai curajul și spune ”M-am plictisit, nu te mai vreau, îmi e silă de tine…”

Mama se crispă dintr-o dată și, dându-i drumul, îi spuse:

– Tu nu faci silă nimănui, așa să știi! O să te mai doară, dar ai să treci peste și nu te vei lăsa răpusă de un nebun care ba vine, ba pleacă și între timp îmi golește frigiderul de parcă este la mă-sa acasă. Jane voia să zâmbească, mama ei fusese mereu jenată de nonșalanța cu care Sebastian se dirija atât în casa lui Jane cât și a ei, parcă totul era la dispoziția lui.

După despărțire, mama o avertizase pe Jane că nu ar trebui să se mai încreadă niciodată în el. Jane, însă, fusese înduplecată de penitența de la nuntă și, desigur, complet în ceață în legatură cu femeia pentru care o părăsise.

Ce era cel mai rău însă era faptul că o umilise și se prefăcuse în mod stelar că locul lui era lângă ea. Perioada premergătoare despărțirii fusese marcată de asigurări continue din partea lui Sebastian că vrea ca această relație să meargă, că știe că ce au ei este greu de găsit și că nu ar putea nici măcar să se despartă de grupul ei de prieteni, pentru că îi erau foarte dragi. Aceștia îl acceptaseră fără rezerve și îl considerau unul de-al lor. Sebastian știa să se facă plăcut și părea mereu foarte franc. Liniștea lui aparentă ascunsese, însă, multe secrete. Cu o săptămână înainte de despărțire, îi spusese că o iubește și că e mândru de ea, un gest atât de josnic, în retrospectivă.

Jane îi dăduse o a doua șansă atunci la nuntă, dacă ar fi știut… Îl întrebase în seara aceea de ce plecase, dar el avusese o explicație evazivă. Din pur optimism, Jane nu mai investigase răspunsul. Acum știa și nimic nu putea să o facă să se simtă mai puțin proastă. Oricine ar fi citit acum povestea ei ar fi pus aceeași întrebare: Cum de nu ți-ai dat seama? Realitatea era că nu își dăduse, crezuse în magia poveștii lor, pe care Sebastian o vânduse tuturor, inclusiv ei, cu atâta iscusință.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s