17. Vrăjeală de sezon

FotorCreated326985Jane era în întârziere pentru prima ei întâlnire cu Patrick. Discuția telefonică de consiliere vestimentară și morală cu Teodor durase mai mult decât anticipase, iar acum, Jane se chinuia să își contureze buzele cu un ruj roșu, cât mai exact și rapid.

“Doamne ajută!”, își spuse, repetând fraza preferată a lui Teodor.

Cu siguranță, divinitatea nu avea mare legătură cu această întâlnire. Jane avea, însă, nevoie de un pic de curaj, nu era prima întâlnire din viața ei, dar era un început de joc. Cu aproape patru ani în urmă, avusese aceeași conversație la telefon, cu Sofia de astă dată, și fusese și atunci în întârziere la prima întâlnire cu Sebastian.

Similitudinile celor două momente se roteau asemeni unui carusel în capul ei, în timp ce trăgea fermoarul cizmelor cu toc. O ultimă privire în oglindă, Patrick o aștepta deja de cinci minute jos, în mașină: cearcăne ascunse, ciorap perfect, cizme date cu cremă, atitudine ezitantă.

Când o zări ieșind din scara blocului, Patrick coborî din mașină. În aerul rece al serii, o vedea pe Jane pășind cu grijă pe zăpada ușor înghețată. Era concentrată, cu ochii ațintiți în pământ și părul răspândit de vântul de afară în toate direcțile. Patrick zâmbi, părea că Jane depune la fel de mult efort ca pentru teza la matematică, pentru care fusese mereu nepregătită.

– Domnișoară, vă rog, îi spuse Patrick întinzându-i mâna pentru a o ajuta să intre în mașină.

– Mulțumesc!

– Frumoase cizme, nu tocmai potrivite, replică el.

– Cred că depinde de context, îi răspunse Jane foarte deliberat în timp ce își ridica picioarele pentru a intra în mașină.

Brusc, totul părea foarte deliberat și pentru Patrick, buzele ei sărutate de culoarea roșie, distanța aproape imperceptibilă dintre marginea de sus a cizmei si tivul rochiei și mai presus de toate privirea ei un pic sfidătoare, un pic jucăușă. Era destul de clar: acum erau adulți.

– Încotro, domnule Golescu? întrebă Jane.

– Foarte clasic: film și restaurant, îi spuse Patrick.

– Sau chiar lipsit de imaginație, răspunse Jane râzând.

– Să-ți aduc aminte ce s-a întâmplat ultima oară când mi-ai zis asta? răspunse Patrick.

Jane își aducea aminte, erau în clasa a opta. Ca răspuns la acuzația de lipsă de imaginație, atunci, Patrick găsise o metodă inedită de a copia la testul de Latină. Scrisese conjugarea verbelor pe niște biscuiți cu unt. Până să ajungă însă la conjugarea de care avea nevoie, se îndopase cu atât de mulți biscuiți, încât i se făcuse rău.

– După privirea ta, văd că ți-ai amintit, spuse Patrick.

– Doamne ce-o fi fost în capul tău atunci? răspunse Jane râzând.

– Cum nu ți-ai dat seama? Încercam să te impresionez, replică Patrick.

– Cred că pe vremea aia era mai degrabă ocupat sa o impresionezi pe Ana de la a opta A și cupa ei C, zise Jane pe un ton jucăuș.

– Nu recunosc nimic! răspunse acesta, accelerând un pic dramatic.

– Rămâne de văzut, zise Jane uitându-se pătrunzător la el.

Patrick zâmbea, recunoștea elanul verbal al lui Jane, îl avea încă din școală. Acum, însă, părea mai ferm, mai sigur și extrem de atrăgător. Se întrebă atunci cine altcineva o mai percepuse așa pe Jane, avea el oare privilegiul de a o vedea așa? Sau surpriza schimbării era mai mare pentru el, pentru că o cunoștea de atât de multă vreme? Întrebările acestea îl bântuiseră și de Revelion, când Jane păruse bucuroasă de prezența lui dar, cumva, complet neafectată de ea.

Cinematograful era unul mic unde se vizionau pelicule de artă.

– Ce vedem? întrebă Jane.

– ”To have and to have not”, răspunse Patrick mândru.

– Humphrey Bogart și Lauren Bacall… acum sunt impresionată. Ți-au evoluat gusturile de la ”American Pie” unu, doi și fără număr, replică Jane.

Patrick nu răspunse. O împinse ușor până spatele ei se lipi de peretele sălii și o sărută. Lumina se stinse.

– Hai să ne așezăm, îi șopti Patrick.

Analiza filmului se petrecu la un restaurant cu fețe de masă în carouri roșii. Era un restaurant italienesc de familie cu porții uriașe și chelneri cu gesturi mari.

– Nu știam că ești un fan al filmelor vechi. Bogie… serios? spuse Jane.

– Humphrey Bogart a fost super bărbat. Costum, țigară, cravată – rafinat, zise Patrick.

– Interesant, văd că tu ai preluat doar partea cu țigara, replică Jane, în timp ce Patrick o aprindea pe a ei.

– Nu am nevoie să preiau nimic ce nu-mi aparține, răspunse Patrick uitându-se direct în ochii ei.

”Cât de arogant din partea lui”, gândi Jane și ce clișeu să nu o deranjeze prea tare.

– Și cum ți s-a părut de Revelion? întrebă Jane schimbând subiectul.

– Foarte tare, ai un grup de prieteni foarte faini. Iar voi fetele sunteți niște adevărate amazoane, presupun că asta e denumirea corectă? spuse Patrick un pic sfidător.

– Hmm… da, orice femeie are ceva frumos – măcar grupul de prieteni, zise ea ironic.

Patrick se uita la ea nedumerit.

– Păcat că n-ai avut un scaun de birou, îi zise Jane.

– Nu pot să cred că îți aduci aminte de Revelionul acela, spuse Patrick râzând.

– Cum să nu, cred că și vecini tăi își aduc aminte de cum te plimbai pe parchet, din cameră în cameră, râzând isteric pe scaunul acela de birou. Cât de beat erai? întrebă Jane amuzată.

– Nu suficient de beat încât să nu îl văd pe Dan încercând să te înghesuie într-un colț și să te sărute, zise Patrick ridicând din sprânceană.

Jane își aducea aminte de acel Revelion, aveau 14 ani. Părinții lui Patrick erau plecați din țară și îl lăsaseră să dea o petrecere la trecerea dintre ani. Dezastrul de dimineață fusese greu de descris. Dan era un vecin al lui Patrick care încercase, fără succes, să o sărute pe Jane.

– Îți mulțumesc, însă, că m-ai așteptat pe mine pentru acest prim pas, adăugă Patrick.

”Superb” își zise Jane, încă un pic de provocare din partea lui.

– Patrick, nu mai suntem în gimnaziu. Pentru prezent, ce ”vrăjeală” ai? Sau ne bazăm pe trucuri de acum 15 ani? spuse Jane cu un aer mulțumit.

– Păi n-am parcurs 400 de kilomentri ca să te văd? Cred că e un început, răspunse el.

– Poate. Chiar așa, de ce ai venit? întrebă Jane.

– N-am stabilit deja? Ca să te vrăjesc.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s