20. Amazoanele, vinul și bărbații

491Camera era amenanjată în stil shabby chic cu nuanțe de gri-albastru și alb. Jane se uita împrejur cu admirație, Eva reușise să facă din noul ei apartament un mic paradis feminin, cu predispoziții serioase la pete.

– Știi că totul în această cameră o să se murdărească într-o săptămână? spuse Jane zâmbind.

– Nu și dacă vă îmbrac în costume de protecție, răspunse Eva râzând.

– Să nu contaminăm locul ”crimei”, zise Jane chicotind. Acum trebuie să găsești pe cineva cu care să săvârșești fapta, adăugă Jane cu o expresie de complice.

– A mers bine weekend-ul cu Patrick, să înțeleg? Ești plină de subînțeles, spuse Eva.

– Îţi povestesc, dar stai să ajungă și restul fetelor.

Alexandra și Sofia nu se lăsară mult așteptate. Câteva minute mai târziu, pe canapeaua cu flori violet închis, trei perechi de picioare se lăfăiau desculțe, în timp ce Jane, așezată turceşte pe podea, încerca să deschidă o sticlă de Prosecco.

– Așa, gata! Am deschis băutura de fete! zise Jane râzând.

Nu era un fan al băuturilor slabe, întotdeauna preferase tăria. Îi plăcea, însă, să deschidă sticlele de spumant pentru fete, doar erau până la urmă “fetele ei”, și asta îi dădea un sentiment unic de căldură și mulțumire.

– Să ciocnim, zise Alexandra. Pentru Eva și noul ei apartament fabulos!

Cuvintele ei se însoțiră de sunetul cristalin al paharelor – ”Amazoanele” erau oficial în sesiune.

– Ok, începem cu Sofia şi nunta, apoi Alexandra are să ne spună și ea ceva, apoi urmezi tu Jane, spuse Eva ridicând sugestiv din sprâncene.

– Da, să trăiți ! Mamă, ce organizată ești, răspunse Jane.

– Sunt contabil, zise Eva zâmbind.

Toate privirile erau acum ațintite către Sofia.

– Ce sa vă zic? Nu mai pot să vorbesc despre nunta asta, vă rog, spuse Sofia oftând.

– Sof, trebuie să vorbești despre asta. Ștefan e îngrijorat, ne-a spus că nu te odihnești bine noaptea, spuse Alexandra pe un ton matern.

– Nu am timp, efectiv, stau câte 10 ore în medie la birou, iar evenimetul ăsta parcă este o hidră – îi tai un cap și crește altul. Credeam că am trecut peste ce era mai greu după ce am stabilit locația. Dar evident că nu. Tipa cu florile zice că îmi face ce vreau eu, dar când i-am zis ce vreau mi-a refuzat aproape fiecare floare din buchete. Atunci i-am zis să îmi zică ea cum poate să le facă – ”A, nu doamnă, să hotărâți dumneavoastră”. Pe bune?! zise Sofia complet indignată.

– Nu poți să îți cauți altă persoană? întrebă Jane.

– Ba da, dar e deja a treia cu care am problema asta. Ăia cu muzica vor o căruță de bani și nu vor să cânte hore. Adică, serios nici eu nu sunt această divă a muzicii populare, dar nuntă fără hora miresii? Și acum trebuie să căutăm alții. Iar toate lucrurile astea le facem în weekend, pentru că nu avem când altcândva și eu nu mai am timp de nimic. Ca să vin aici, l-am lăsat pe Ștefan să îmi sorteze chiloții de spălat, pentru că mai aveam un pic și mergeam fără la birou, adugă Sofia plină de frustrare.

– Nu cred că asta i-ar fi displăcut lui Ștefan, zise Eva vrând să destindă atmosfera.

Sofia zâmbi.

– Vrei să vorbesc cu Patrick, poate ne recomandă el o formație mai de Doamne-ajută? întrebă Jane.

– Da, chiar te rog, răspunse Sofia. Și cu Patrick? întrebă aceasta arcuindu-și sugestiv sprâncenele.

– Stai că ajungem și acolo. Mai întâi să terminăm cu nunta ta, zise Jane zâmbind.

– Nu ai vrea un organizator de nunți? întrebă brusc Alexandra. Am eu pe cineva și îmi datorează un favor, pot să scot un preț bun. Ce zici? adugă ea întinzându-și picioarele lungi peste cele ale Evei, care mormăi dezaprobator.

– Întreabă, în momentul ăsta sunt dispusă să încerc orice. În fine, hai să trecem la Alexandra. Vreau subiecte ‘juicy’, spuse Sofia cu ochii plini de speranță, ca ai unui copil care se uită la o vată de zahăr uriasă.

– Alexandra, te rugăm! o îndemnă Eva.

– Știți evenimentul pe care l-a organizat revista săptămâna trecută? Acela pentru care m-am certat cu cei de la catering că voiau să îmi facă aperitivul cu niște măsline anemice și urâte. Le-am zis că așa ceva..

– Să mănânce la mama lor acasă! o întrerupse Jane izbucnind în râs împreună cu Eva și Sofia.

– Nu râdeți, este foarte serios! spuse Alexandra ușor contrariată.

– Înțelegem asta, dar totuși treci la subiect, zise Jane.

Alexandra avea o abilitate extraordinară de a transforma o poveste de cinci minute într-una de jumătate de oră. Sutele de detalii pe care putea să și le amintească le uimeau mereu pe Jane și pe fete. Fără îndoială, o făceau foarte bună la job-ul ei. Însă, într-o încăpere cu patru femei cu lucruri de povestit, timpul nu putea fi niciodată îndeajuns.

– Bine, bine, zise Alexandra uşor dezamăgită. Numele lui este Robert Alexandrescu, CEO al corporației media care ar vrea să ne cumpere revista.

– Wow! La asta nu mă așteptam, spuse Eva, luând o înghițitură strașnică de vin spumant.

– Ok. Cum te-a abordat, câți ani are, stare civila și zodie? întrebă Eva foarte factual.

– Eram în fața oglinzii de la garderobă și îmi aranjam dunga de la ciorapi, când văd un bărbat înalt, în costum, trecând pe lângă mine și spunându-mi : “Priveliștea aceasta nu are nevoie de ajustare”. zise Alexandra roșind.

Jane rămăsese cu gura căscată. Trebuia să recunoască că era o replică bună, siropoasă, dar bună. Sigur…  cine ar fi putut să spună nu trupului svelt al Alexandrei și ciorapilor ei cu dungă?

– Este vărsător, divorțat și are… 45 de ani.

– Bun așa, zise Sofia.

– Ce e fetelor, vrem să vedem dacă există speranță pentru specia masculină o dată ce au trecut de vârsta critică, de 5 ani? zise Jane zâmbind.

Fetele începură să râdă. Jane era adesea ironică, dar parcă întâmplările recente din viața ei o făcuseră și mai caustică mai ales la adresa bărbaților – revederea cu Patrick nu știrbise asta, încă.

– Stați că mai am de povestit, zise Alexandra.

După încă patruzeci de minute de detalii, fetele și Jane erau convinse că Alexandra avea să se avânte în direcţia acestui Robert, cu inima deschisă și visele pe masă – exact așa cum era ea. Jane spera ca, de data aceasta, lucrurile să iasă bine pentru prietena ei.

– Haide, acum zi-ne de Patrick, îi spuse Alexandra lui Jane.

– Da, spune-ne cum a fost cu ‘micul infractor’, adăugă Sofia cu subînțeles.

– Nu e infractor, doar îndoitor de legi, zise Jane roșind.

– E clar, a fost bine, adugă Alexandra cu un zâmbet uriaș pe față.

– Deci te poți “baza” pe el? întrebă Eva cu și mai mult subînțeles.

Era limpede că vinul le dezlegase limbile de tot și era timpul pentru picanterii și detalii logistice. Jane le împărtăşi fetelor, ca întotdeauna, cu ușurință. Ele erau seiful ei cu secrete.

– Concluzia: a fost bine! zise Sofia, aprinzându-și țigara.

– Ca o Cola rece cu gheață într-o zi de vară toridă, adugă Jane mușcându-și buza.

-Cu un posterior drăguț! adăugă Eva.

Jane şi fetele râdeau din nou. Sunetul telefonului lui Jane le întrerupse, pe ecran se afișa numele lui Teodor. Jane răspunse și îl puse pe speaker.

– Ce faceți, femei? răsună glasul inconfundabil al lui Teodor.

– Bine! răspunseră toate în cor.

– Ce faci, nu mai vii?

– N-am cum. Mi s-a crăpat o țeavă și îmi curge apă în casă. Acum păzesc instalatorul să o repare. E de mirare că a venit la ora asta.

– Numai ție putea să ți se întâmple asta, zise Sofia în telefon.

– Da, știu. Eu însă nu vreau să vorbesc despre instalatorul meu, ci despre “instalatorul” lui Jane, spuse Teodor, spiritual ca întotdeauna.

– Voi ignora aceast clişeu pe care l-ai creionat, spuse Jane râzând.

– Clișeu, ne-clișeu, a fost bine?

– Daaaa! răspunseră Jane și fetele la unison.

– Așa, răspundeți toate! Saracu’ băiat… nici nu știe ce-l așteaptă, zise amuzat Teodor.

– Ei niciodată nu știu, dar noi da! adăugă Jane râzând.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s