22. Liberă de contract

3956Jane trânti ușa barului în care o așteptau fetele împreună cu Teodor, care se anunțase în ultimul moment. Era cumplit de furioasă și dezamăgită. Avea o senzație de déjà vu oribilă.  Faptul că Sebastian o înșelase fusese doar cireașa de pe tort, sentimentul cel mai urât cu care o lăsase era că era dispensabilă și că relația lor fusese o pacoste, o povară pentru ”spiritul liber” al lui Sebastian. În această seară, Patrick îi oferise exact aceeași stare. Jane se așeză pufnind la masă.

– Ok, ce s-a întâmplat? spuse Sofia cu o privire îngrijorată.

Fetele și Teodor o priveau acum foarte atent.

– Păi, în afară de faptul că Patrick este un nemernic, nimic.

Chelnerul se apropia de ea:

– Doriți să comandați?

– O vodkă, simplă cu gheață, și un shot de tequila.

Chelnerul dădu afirmativ din cap, chiar dacă părea ușor nedumerit.

– Dear, înainte să te apuci de troscăneală, povestește-ne ce s-a întâmplat, spuse Teodor.

– Păi, l-am sunat să îi spun că vin să îl iau ca să ajungem aici să vă cunoască ‘oficial’. El însă dormea și mi-a zis că îi este greu să se mobilizeze, că e viscol bla bla. De parcă lucrează la serviciul de dezăpezire și acum îi  începe tura de noapte. Apoi îmi spune că el oricum pleacă mâine din oraș – ”cum nu ți-am zis?”. Aparent este acest botanist în timpul liber, plantează tuia cu o fundație americană pentru următoarele zile, spuse Jane trăgându-și răsuflarea.

– Cine bănuia că tuia are nevoie de atâta atenție? spuse Eva.

Jane zâmbi.

– Și tu ce i-ai zis? întrebă Alexandra.

– Să planteze liniștit cu americanii, pe mine mă poate lăsa în pace, răspunse Jane răspicat.

– Nu crezi totuși că exagerezi un pic? Sunteți abia la început, mai intervin asemenea momente, îi spuse pe un ton înțelegător Sofia.

Jane era mirată de această atitudine, Sofia nu era cel mai mare fan a lui Patrick de la întâmplarea cu polițistul.

– Eh, haide dragă, dacă ea vrea să exagereze n-are decât. Până la urmă, dacă îi place de ea n-ar trebui să-l dezarmeze o reacție de genul. Lasă, mai bine îi zice de acum, vrem pe Sebastian numărul doi? Băiatul ăla ne-a cam păcălit un pic  pe toți, cu atitudinea lui degajată. Ia să îi mai crispați un pic, spuse Teodor indignat.

– Da mă, înțeleg ce zici. Eu încercam doar să spun că ea trebuie să îl ia mai puțin în serios. Să îți arate el de ce trebuie să rămână, adăugă Sofia un pic triumfătoare.

– Poate este genul pasager, preferă stilul casual și atunci e mai bine să știi de acum, spuse Alexandra.

– Pasager pe dracu Alex, de câteva săptămâni ne jucăm de-a casa la el sau la mine. Dacă suntem ”pe casual”, hai măcar să nu mă mai împiedic de el dimineața în bucătărie, exclamă Jane.

– Dar îți place asta, nu? spuse Eva zâmbind.

– Da, îmi place, dar știi ce îmi place și mai mult? Să nu fiu luată de proastă. Când îți convin e bine, când nu, dispari ca măgarul în ceață. Nu mai vreau să mi se tragă încă o dată covorul de sub picioare. Până la urmă vreau să știu și eu, dacă toți acești bărbați vor să fie crai, de ce ne jucăm așa un pic și de-a construitul relației? Pe bune, ori la bal ori la spital. Am obosit să am senzația că întotdeuna trebuie să fie convinși ei de ceva, parcă suntem la 1600 și eu sunt pețitor. Doamne, dar dacă nu vrei să fii aici, pleacă! Ești liber de contract, nu e un credit “Prima Casă”, rosti Jane nervoasă.

Pentru un moment se lăsă liniște la masă. Fetele și Teodor știau că Jane exagera acum un pic în tirada ei, dar nu puteau nega autenticitatea sentimentului, fiecare dintre ei îl trăise măcar o dată. La un moment dat, și ei simțiseră sau avuseseră nevoia să fie ei convinși să se joace de-a relația, să rămână sau să se lupte.

– Bun, tu ce vrei? o întrebă Sofia.

– Sinceră să fiu, vreau și eu să fiu acum la fel de degajată, spuse Jane cu un zâmbet ușor crud pe față.

Prietenii ei zâmbiră cu complicitate, Jane știa că îi are alături de ea. Așa era această prietenie – mereu loială și nu întotdeuna complet corectă față de cei din exterior.

– Cred că ai să ai ocazia să fii degajată mai repede decât crezi, îi spuse Eva uitându-se înspre bar.

Ridicând ochii, Jane îl văzu pe Avocat, Intermezzo-ul ei de dinainte de Patrick, îndreptându-se către ea.

Teodor îi șopti în ureche:

– Du-te, păzim noi fortul.

Două ore de conversație mai târziu, Avocatul îi spuse atingându-i ușor una din șuvițele care îi alunecaseră pe ochi:

– Ești și mai frumoasă decât ultima oară când te-am văzut.

Apropierea de el, alcoolul care îi curgea acum prin sânge, parfumul lui și acea replică complet previzibilă, o îmbătaseră suficient pe Jane – acum nu îi mai păsa nici ei. Buzele lui erau atât de aproape de ale ei, iar tensiunea dintre ei numai bună de tăiat cu un cuțit. În următorul moment erau prinși într-un sărut la fel de suav și persuasiv pe cât era domnul Avocat.

Poate era nedrept, poate avea să regrete mai târziu, dar Jane nu era acum interesată de cât de corecte erau acțiunile ei. Datoria față de ”dreptatea cosmică” putea să aștepte, simțea nevoia să fie rea și să nu fie ea. De data asta putea să îi motiveze altcineva faptele ei.

Pe bar vibra telefonul cu numele lui Patrick pe ecran…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s