24. Confesiuni la espressor

relatie 1În lumina dimineţii, cearta lor, gestul lui Patrick de a dispărea ca măgarul în ceaţă, apariţia complet neaşteptată la uşa ei după o săptămână şi incredibila partidă de sex ce urmase, păreau acum aproape ireale pentru Jane. Se sprijini în coate, se uită de jur împrejur, prin cameră, şi apoi la Patrick, care încă dormea. Un pic năucă, se ridică din pat, merse în bucătărie şi dădu drumul la espressor. Un ristretto avea să îi pună gândurile în ordine înainte ca bărbatul din patul ei să facă ochi.

În timp ce îşi turna cafeaua în ceaşcă, Patrick deschise uşa dormitorului şi acum se întindea somnoros în mijlocul livingului.

– Credeam că m-ai părăsit iar…

– Da, sigur, am fugit din propria mea casă… răspunse Jane ironic.

– Hai, nu fi răutăcioasă… ai cafea şi pentru mine? spuse Patrick în timp ce se aşeza lângă ea, la masa din bucătărie.

– Sigur, poftim. Răspunse Jane în timp ce îi întindea ceaşca aburindă.

Câteva minute mai târziu, când cafeaua începea să îşi facă efectul, tensiunea din cameră crescuse atât de mult încât părea că numai o echipă de genişti ar putea să mai „dezamorseze” situaţia.

– Ştii că nu poţi să apari la mine la uşă şi să mă duci în braţe în dormitor de fiecare dată când faci câte o măgărie, nu? Pentru mine lucrurile nu funcţionează aşa, începu Jane.

– …hai, nu te preface că nu ţi-a plăcut, răspunse Patrick râzând

– Credeam că ţi-ai lăsat la intrare replicile de patron de bar. Ne concentrăm şi noi puţin? Asta dacă nu vrei ca această discuţie să se termine înainte să înceapă, îi spuse Jane serioasă.

– Bine, dragă domnişoară, observ că vrei să discutăm serios. Îmi pare rău,atunci. Cred că asta vrei să auzi de la mine.

– Nu e vorba de ceea ce vreau eu să aud de la tine. Nu poţi vorbi aşa despre prietenii mei şi să te aştepţi să nu mă deranjeze.

– Se pare că începem să ne descoperim limitele, o întrerupse atunci Patrick. Limitele şi slăbiciunile, în acelaşi timp. Să sperăm că nu ne pierdem unul de altul până la final.

– Aproape că ai reușit să faci asta acum o săptămână… spuse Jane strângând cana de cafea în mână.

– Am să intuiesc că nu-mi doresc să ştiu ce s-a întâmplat şi în braţele cui. Ce-a fost a fost, zise Patrick încordându-și maxilarul.

Ochii lui verzi erau acum reci și incredibil de clari.

– Ce vrei tu de la mine? întrebă Jane foarte sigură pe ea.

– Sincer? nu știu încă, dar vreau să aflu. Nu pot să îți promit nimic, mi s-ar părea o prostie și nici nu țin neapărat să ajung ”dobitocul” din viața ta pentru că te-am dus de nas. Acum, însă, sunt aici și vreau să fiu aici, îi răspunse Patrick cu seriozitate.

– În amintirea școlii generale? îl întrebă Jane speculativ.

– E adevărat că îmi aduc aminte de fetița aia mică și schiloadă, care mă certa că nu îmi fac temele. Dar și mai bine îmi aduc aminte de tipa de aseară. Așa că, acum, vreau să intrăm în camera aia şi să mai ieşim peste două zile..cel puţin, spuse Patrick zâmbind în timp ce arăta cu degetul spre uşa dormitorului.

În două replici, Patrick redevenise tipul lipsit de griji și foarte sigur că Jane nu avea să îi spună nu. Această schimbare era un semnal de alarmă pentru ea. Jane nu avea de gând să îl treacă cu vederea, dar pentru moment îl putea ingnora.

– Şi eu care credeam că o să-mi spui că îţi doreşti să mă ţin scai de tine ca un credit pe 30 de ani… continuă Jane în timp ce se ridică de pe scaun pentru a-l săruta prelung pe Patrick.

***

După ce cănile cu cafea erau goale şi limbile dezlegate, Patrick se uită la cea care i se ghemuise acum în braţe şi îi mângâia încet părul.

– Hai să mâncăm. Mi-e foame, spuse el. Hai la bar. În absența bucătarului, Nic face o omletă aproape decentă. Cheamă şi gaşca, deschid special pentru voi. Sunt pregătit pentru orice test!

– Hai, nu fi cârcotaş… ce, ţi-e frică să nu pici un test care nu există? răspunse Jane râzând.

O oră mai târziu, o masă de 7 persoane făcea o gălăgie de nedescris în barul lui Patrick. Fetele erau fericite că Jane nu mai tună şi fulgeră, dar, totuşi, puţin circumspecte la adresa „micului infractor”. Teodor era amuzat peste măsură de faptul că Sofia era cam mahmură după ce cu o seară înainte ieşise cu colegii de la birou în oraş şi îi tot cerea murături lui Patrick. Ştefan era la bucătărie şi îi dădea indicaţii lui Nic despre cum să prepare omleta. Ușa barului se deschise, iar Eva îşi facu apariţia. Nic o zări din bucătărie şi îşi făcu imediat simțită prezența în spatele tejghelei:

– Cu ce te servesc? îi spuse cu un zâmbet larg, care îi dezvălui gropițele din obraji.

– Ce ceaiuri ai?

– Verde cu iasomie, negru şi cu fructe.

– Un Jägermeister atunci.

Nic bufni în râs.

– Serios? De la ceai la Jägermeister?

– Da, îmi plac extremele.

În timp ce conversaţia lor continuă pe un făgaş ce avea să o aducă pe Eva în spatele barului, alături de Nic, arătându-i cum prepară diverse băuturi, Patrick şi Jane erau în celălalt colţ al camerei, admirând priveliştea: Teodor şi fetele discutau râzând la masă, Ştefan rămăsese în bucătărie, unde îşi exersa talentul de Master Chef care lipsea cu desăvârşire, iar la bar, Eva şi Nic.

– Uite, vezi, nu doar tu te bucuri că ai intrat din greşeală în barul meu… spuse Patrick.

Jane se prefăcu atunci că îl loveşte cu cotul în abdomen în timp ce se întoarse spre el. Patrick o strânse şi mai tare în braţe şi îşi sprijini bărbia de umărul ei. Au rămas aşa până când din bucătărie a început să iasă un fum gros şi negru. Ştefan arsese micul-dejun. Cineva trebuia să scoată extinctorul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s