25. Vânătorul, căprioarele și șampania

FotorCreated4365Candelabrul opulent și un pic kitschos lumina sala de bal plină de fețe mai mult necunoscute. Jane le aștepta pe Eva și Sofia la bar. Alexandra era undeva înăuntru, zâmbind politicos, plimbându-și rochia cu trenă de colo-colo pe imitaţia de marmură roz. Era gala de decernarea premilor de excelență a revistei la care lucra și o primă ocazie să le facă cunoștință fetelor cu Robert.

Robert Alexandrescu, 45 de ani, divorțat, CEO al trustului media care era pe cale să cumpere revista și, mai nou, bărbatul care îi trimitea flori zilnic Alexandrei și cu care aceasta avusese patru ieșiri în oraș remarcabile.

– Hai, mai trageți puțin sufletul aici, lângă mine și doamna Vodcă Tonică, îi spuse Jane Alexandrei aprinzându-și țigara.

– Îmi place să te văd așa, mi-a fost dor de buna ta dispoziție cam scumpă la vedere în ultimul an. Aparent face și Patrick ceva bun, spuse Alexandra zâmbind larg.

Avea acel gen de sinceritate care nu lăsa vreo urmă de îndoială că se bucură pentru tine cu adevărat. Pentru Alexandra, romantismul era o condiție de existență pentru care nu-și cerea niciodată scuze.

– Păi Sebastian m-a ajutat să dau câteva kile jos, iar Patrick mă face să mă simt mai bine. Împreună fac un bărbat aproape perfect, zise Jane râzând.

– Da, așa e, răspunse Alexandra la fel de amuzată.

– Vin fetele, spuse Jane uitându-se la Sofia și Eva care se apropiau de bar.

Cu părul blond, aranjat în bucle pe o parte a umărului și cu rujul ei rubiniu, Eva părea o ingenuă tentantă, desprinsă dintr-un film din anii ’40. Sofia, în schimb, era întruchiparea unei prințese amazoane cu părul legat strâns într-o coadă, perfect dreaptă, pășind cu nonșalanță pe niște tocuri imposibile.

Uitându-se la privirile aprobatoare ațintite spre prietenele ei, Jane nu putea decât să zâmbească – ”fetele ei” aveau al naibii de multă atitudine.

– Așa… unde e marele CEO, că nu am suportat-o pe sclifosita de la intrare degeaba, vrem să vedem ”specimenul”, zise Sofia zâmbind cu subînțeles către Alexandra.

-Iar ai găsit fix tu persoana cu cele mai multe ifose de la un eveniment monden? spuse Jane amuzată.

– Doamne, parcă am lipici la ele, jur, era foarte suficientă draga de ea, parcă îmi făcea o favoare că mă căuta pe listă, răspunse Sofia.

– Poate ți s-a părut dar o să mă duc să văd despre ce este vorba, zise Alexandra un pic iritată.

– Nu pleci nicăieri, noi am venit cu un scop aici, de fapt, două: să bem în timpul săptămânii și să îl vedem pe domnul cu vino-ncoa, spuse Jane răspicat.

– Da, darling, evident… adăugă Sofia strângându-i aprobator mâna Alexandrei.

– Robert o să urce acum pe scenă să acorde un premiu și pe urmă o să vină să vă cunoască, spuse Alexandra, roșind un pic.

– Perfect, hai să bem atunci, zic, le îndemnă Eva întinzându-le câte un pahar de Prosecco.

Vocea guturală de la microfon le atrase atenția celor patru femei. Pe scenă se urcase un bărbat înalt, cu ochelari și ținută impozantă. Costumul  impecabil venea ca turnat pe el, era tuns la zero cu o barbă bine îngrijită, nimic nu-i trăda vârsta, în afară de ușoara severitate a trăsăturilor.

– El este, spuse Alexandra cu un zâmbet de școlăriță care le arată prietenelor pentru prima oară băiatul de care îi place și care, evident, nu îi știe numele. Bărbatul de pe scenă, însă, îi știa bine numele Alexandrei, după cum aveau să afle Jane și fetele.

– Bună seara, străine, zise Jane ridicând în aer paharul spre deliciul Evei și Sofiei.

– Lasă mâna jos poate te aude, nu vreau să mă fac de râs, o certă Alexandra.

– N-aude până acolo, e bătrân, ai uitat? adăugă Jane tachinând-o.

– Hai mă, protestă Alexandra.

– Surd, nesurd, e bun, n-am ce să zic, aprobă Sofia.

– Suntem toate de acord cu asta, adăugă Eva.

Jane se uita la privirea mulțumită a Alexandrei – era clar, Robert intrase pe sub pielea ei. Jane și fetele aveau prin urmare sarcina să vegheze asupra ei, nu se știa  ce ascunde acest bărbat sub aparența sa impecabilă.

Peste câteva minute, obiectul fascinației Alexandrei se afla printe ele, salutându-le politicos și complimentându-le pentru ținutele lor. Robert părea un vânător versat între patru căprioare. Jane îl observa atent: un vorbitor elocvent și foarte conștient de compania în care se afla. Privirea lui, însă, sugera că era foarte sigur de victima pe care și-o alese – Alexandra.

– O sticlă de șampanie pentru aceste domnișoare te rog, comandă Robert barmanului. Mi-a făcut mare plăcere să vă cunosc, acum însă trebuie să o răpesc pe Alexandra, avem ceva de discutat.

Alexandra zâmbea ușor încurcată în timp ce mâna lui Robert o cuprinsese pe a ei și fără prea multe cuvinte se despărți de Jane și de fete.

– Ne place de el? întrebă Eva pe un ton ușor suspicios.

– Rămâne de văzut, zise Jane trăgând din țigară.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s