26. Jane Austen bea vin și se enervează după program

FotorCreated789Pe ecran era afișat numele lui Patrick:

– Bună, ia zi, răspunse Jane pe un ton ușor iritat, în timp ce manevra mașina spre ieșirea din parcarea biroului.

– Bună seara și ție, iubito, ești o rază de soare, spuse Patrick, în mod evident amuzat de tonul morocănos al lui Jane.

– Scuze, am avut o zi de rahat la birou, aparent porcii misogini se află în habitatul lor natural în corporații, zise Jane.

– Păi, în cazul acesta, te pot invita la mine la un pahar de Merlot și un pic de Jane Austen ca să îți încarci bateria feminină, oferi Patrick.

Jane zâmbi, se vedea că fuseseră colegi de bancă. Patrick asistase în mod direct la obsesia ei pentu domnul Darcy, ajunsese atât de departe încât îi șterpelise cartea ca să vadă ce mare scofală era acest britanic care îi sucise capul lui Jane.

– Wow, îți cam place de mine dacă propui o asemenea stârpire a masculinității tale de secol XXI, răspunse Jane cu mai mult entuziasm în glas.

– Credeam că am stabilit asta în clasa a VIII-a? Și, oricum, masculinitatea mea nu se lasă perturbată așa ușor, adăugă Patrick pe un ton jucăuș. Te aștept.

– Ok! îi replică Jane.

Peste patruzeci de minute, Jane își întindea picioarele obosite pe canapeaua din living-ul lui Patrick. Din   ușa bucătăriei el îi privea mișcările:  gleznele lui Jane arcuindu-se, pantofii ei cu toc ascuțit zăcând neglijent pe covor și culoarea străvezie a ciorapilor care îi sublinia nuanța nisipie a pielii. Brusc, lui Patrick nu-i mai venea așa ușor să deschidă sticla de vin. Se simțea ca un băiețel care spiona acea fată în vestiarul școlii, un băiețel care avea o nouă apreciere pentru fuste creion și ciorapi de mătase.

– Patrick, acum culegi via? Ce faci cu vinul ăla? zise Jane nerăbdătoare.

– Acum, îi răspunse acesta.

Patrick se uita întrebător la ea în timp ce îi turna vinul în pahar. Jane știa că era momentul să vorbească, trebuia să se descarce cumva, mai mult decât atât, relația ei cu Patrick trebuia să se bazeze pe ceva mai multe decât amintiri de grupa mică și o chimie dogoritoare – trebuia, oare?

– Da, cu ce să încep? spuse Jane.

– Cu ce vrei tu, îi răspunse Patrick, mângâidu-i mâna.

– Varianta scurtă, ca să mai apucăm să ajungem și la domnul Darcy. Acum ceva vreme ne-am apucat de un proiect de relocare al unui departament la noi în țară, în fine, mai mult eu am făcut treaba. Proiectul nu s-a concretizat în totalitate din cauza unor impedimente legale care, evident, au trecut neobservate de departamentul legislativ. Prin urmare, s-a hotărât o relocare parțială și treptată, unde, desigur, șef de echipă nu mai sunt eu ci omologul meu de peste hotare. Toate bune și frumoase până când VP-ul nostru a hotărât că trebuie să mai adauge încă un strat la această tărășenie, iar cei din afară au fost de acord cu el. Și anume – un consultant extern care va răspunde direct lui, peste capul șefului meu de departament, al celor din țara de origine și evident al meu. Azi am cunoscut acest consultant, dl. Petrescu. Domnul Petrescu are cumva impresia că este proiectul lui, mai mult, se poartă de parcă e compania lui mă-sa și noi suntem sclavii. Eu, evident, în mod special, ”domnișoara Jane” – așa mă strigă, ca să sublinieze statutul meu marital – de parcă aș avea o boală venerică, încheie Jane, vizibil enervată.

– Ești sigură că nu exagerezi? o întrebă Patrick pe un ton înțelegător.

– Mamă, ce este cu exageratul acesta la voi bărbații? Parcă nu pricep ce se întâmplă în jurul meu. Da sunt sigură – la fel de sigură ca atunci când am dureri menstruale, îi zise Jane pe un ton aspru – deja își pierduse răbdarea.

– Ok, ok, nu e nevoie să te descarci pe mine, zise Patrick defensiv.

– O să fac abstracție de ce ai zis mai devreme, e destul că mi-a stricat dl. Petrescu ziua, nu e nevoie să faci și tu asta.

Patrick tăcea dar o privea cu iritare.

– De unde știu că dl. Petrescu gândește așa? Pentru că mi-a spus asta. Discutam despre un număr de angajate care sunt în concediu de maternitate, el desigur se plângea de faptul că au îndrăznit să procreeze și apoi mi-a spus că de ce sunt așa interesată că oricum eu am 29 de ani și sunt singură. Ce legătură avea una cu alta nu știu. Aparent e rău să fii singură, dar nici să intri în concediu de făcut plozi nu e bine, în oice caz nu pe banii lui, îi explică Jane în timp ce golea al doilea pahar de vin.

– Înțeleg ce te-a enervat. Omul nu e întreg la cap. Sigur nu e comod pentru un business să îți intre angajații în concediu de maternitate. Eu am mai mult băieți din același motiv, dar…

Patrick nu își terminase bine ideea că Jane îl întrerupse virulent:

– Serios? Ai mai multe în comun cu dl. Petrescu decât credeam, sper pentru tine ca problemele cu prostata să nu îți apară așa devreme, îi spuse ea pe un ton răutăcios.

– Dacă mă lăsai să termin nu era nevoie să devii răutăcioasă, îi spuse Patrick, spuneam ca aceasta este politica mea,  pentru că eu nu am un business de milioane de euro și nu m-ar avantaja să am angajați care stau pe bară sau să las personalul să fluctueze – nu este cazul companiei voastre.

Jane se uita la el îmbufnată. Trebuia să recunoască că îi înțelegea raționamentul dar se temea că pragmatismul lui avea să lase loc meschinăriei la un moment dat și de asta avusese parte prea multă vreme cu Sebastian.

– Cât despre faptul că ești singură, unu – nu ești, adăugă Patrick zâmbind, și doi- ce te deranjează de fapt, că nu ești și tu în concediu de maternitate? întrebă el foarte serios.

– Știi ce mă deranjează? Că sunt, tehnic vorbind, stăpâna vieții mele și tot pare că nu am opțiuni. Depind de un bărbat ca să îmi îndeplinesc dezideratele reproductive – dacă le am, sau sunt doar suma ovarelor mele, care oricât de importante ar fi, nu reprezintă tot ce sunt… spuse Jane cu tristețe în glas.

Patrick se simțea dezarmat. Nu era prima oară când auzea asemenea lucruri  – avea totuși o mamă și o soră. Nu era nici surprins să găsească asta la Jane – mintea ei funcționse întotdeauna pe mai multe motoare. Și, pentru că nu era sigur că putea schimba ceva în momentul acela, o trase în brațele lui și o sărută ușor pe frunte.

Jane se lăsă condusă către căldura corpului lui și un sentiment nou de liniște o cuprinse. Nu dorise să îndrepte toată furia ei către el dar, cumva, i se păruse cel mai natural lucru să îi vorbească lui. Primele secvențe din “Mândrie și Prejudecată” rulau deja pe ecran, când Patrick îi șopti în ureche:

– Îmi pare rău că lucrurile sunt așa….

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s