37. Parisul nu e niciodată la fel

FotorCreated21Razele soarelui gâdilau pereții camerei. Jane se foi un pic între așternuturile imaculate, încercând să alunge somnul.

Era la Paris, într-o cameră cochetă de hotel iar bărbatul care pufăia nestingherit lângă ea era Patrick.

Cu 3 ani în urmă se regăsise în același oraș cu celălalt el – Sebastian. Nu fusese un sejur nereușit, din contră, pe Jane o cuprinsese atunci o stare de romantism pe steroizi care ei i se păru reciprocă.

Acum era, însă, ciudat să fie în acest oraș plin de alte amintiri. Jane acceptase cu reținere propunerea lui Patrick de a pleca la Paris, iar acesta avusese inspirația să nu pună mai multe întrebări. Doi bărbați diferiți, un singur oraș, același scenariu care părea să se repete în viața lui Jane, asemeni unei runde de carusel continue. Nu învățase nimic din greșelile ei oare? Sau se epuizaseră locurile romantice de pe pământ? Șirul de gânduri îi fu întrerupt de ochii verzi, somnoroși, care o priveau:

– Le văd cum se mișcă… rotițele din capul tău. E prea devreme să gândești la capacitate totală, iubito… îi zise Patrick zâmbind și trăgând-o lângă el.

Jane se înroși un pic, fusese prinsă.

– Tu nu te întrebi niciodată cum pot fi realmente diferite aceleași lucruri doar cu persoane diferite, nu e doar o scenă care se repetă? îl întrebă Jane.

– Ok, nu vreau să știu cum ai ajuns la această concluzie având în vedere că de-abia te-ai trezit, zise el amuzat. Nu, nu mă întreb. Sunt aici acum cu tine, pentru că asta vreau și pentru că….îmi pasă, îi răspunse Patrick încurcat.

Jane zâmbi. Două cuvinte foarte banale dar pentru cineva ca Patrick foarte importante și, pentru ea, ceva complet neașteptat.

– Oh, ce romantic, ca un slogan electoral: Patrick Golescu – pentru că îmi pasă! spuse Jane râzând.

– Aoleu, groaznică ești, îți zice bărbatul ce simte și tu te amuzi, îi spuse el un pic rușinat.

– Hai mă, glumesc – m-ai luat pe nepregătite… și mie îmi pasă… doar că… îmi e frică, răspunse ea lăsând capul în jos.

Și, uite așa, rostise cea mai clișeu frază din filmele romantice americane, partea proastă era însă că în momentul acela chiar asta simțea.

– Și mie, îi mărturisi Patrick luându-i fața între mâinile sale mari. Stătură așa pentru un moment până când el întrerupse tăcearea.

– Îi permiți candidatului să își exprime sentimentele într-un mod mai frust? Mă gândesc să nu începem să ne lacrimogenăm, nu de alta, dar n-am mai plâns de când m-ai făcut porc într-a şaptea, când am comentat de sânii Danielei la ora de matematică, zise Patrick surâzând.

Jane râse.

– Chiar te rog!

***

Următoarele patru zile trecură pe nesimțite. Între toate locurile ascunse din oraș pe care Patrick le cunoștea, vizita la sora lui care era și mai prietenoasă decât și-o aducea aminte, Patrick pe post de unchi, privirile complice pe care mai nou și le aruncau și toate așternuturile șifonate între timp – acest Paris devenise complet altul pentru Jane.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s