42. După mine… telefonul!

telefonDe câteva săptămâni, Jane și Patrick păreau un cuplu a cărui fericire ar fi putut să-i infecteze chiar și pe cei mai posomorâți oameni. Se vedeau aproape în fiecare seară și petreceau aproape fiecare noapte împreună. Beau vin în timp ce se țineau în brațe în fața vreunui film mai mult sau mai puțin de “artă”, în apartamentul ei micuț și cochet.

Într-una din serile în care Patrick era încă la bar, Jane dormea liniștită după ce el o sunase și îi urase noapte bună promițându-i că se vor vedea dimineață, la micul dejun.

Câteva ore mai târziu, când Jane dormea deja tun și probabil visa pantofi scumpi și rochii de mătase, soneria telefonului rupse cumva tăcerea acelui vis. Buimacă, Jane se trezi și căută cu mâna telefonul pierdut pe sub pernă. Ochii îi erau aproape închiși dar era destul de sigură că era Patrick. Numai el putea să fie treaz la ora aia, în creierii nopţii.

– Alo? Spuse ea.

– Bună… Te-am trezit? Dormeai? întrebă vocea de la capătul celălalt al firului.

În secunda următoare, Jane se ridică în capul oaselor, deschise larg ochii şi cu gura pe jumătate deschisă se uită pierdută în gol. La telefon nu era nimeni altul decât Sebastian.

– Da… dormeam, răspunse ea încercând să adune măcar două gânduri laolaltă.

– Îmi pare rău că te-am deranjat. Te-am sunat pentru că…

La telefon se lăsă linişte.

– Pentru că ce, Sebastian? Doamne, cât e ceasul? Ai păţit ceva? întrebă Jane pe un ton puternic aflat, totuşi, sub semnul confuziei.

După o tăcere lungă, timp în care nu se putea auzi decât respiraţia grea a celor doi interlocutori, Sebastian spuse:

– … mi-e dor de tine…

Jane rămase înmărmurită. Deşi parcă auzise venind aceste vorbe cu ceva vreme înainte ca Sebastian să le rostească, în continuare nu putea să creadă ce auzise. Acele cuvinte ieşiseră din gura bărbatului pe care îl dorise atât de mult, care însă o părăsise și îi arătase, de prea multe ori, că este complet indisponibil pentru ea.

Închise telefonul fără un cuvânt, îl aruncă în partea cealaltă a patului, se ridică şi aproape robotic, merse la bucătărie, deschise frigideul şi îşi turnă un pahar de vin. Era 3 dimineaţa. Aşteptă îngândurată ora 8 pentru a le suna pe fete, care, evident, încă dormeau. Doar era sâmbătă. La ora 10 şi jumătate, se adunară toate, care de care mai adormită, la locul lor – ”Fifi Cafe”. Până şi chelnerii, care le cunoşteau, că doar erau „de-ale casei”, erau şocaţi să le vadă deschizând, practic, cafeneaua.

Imediat ce se aşezară toate la masă, Sofia, veşnic îndrăgostită de somn, pe care îl primea foarte rar graţie naturii muncii ei, începu:

– Ce calamitate naturală a avut loc de ne-am strâns aici la această oră imposibilă? Dramele nu puteau aştepta prânzul?

– Îmi pare rău, răspunse Jane, dar… trebuia să vorbesc cu cineva.

– Doamne, eşti însărcinată? Ne faci mătuşi? O punem de-o nuntă? continuă Alexandra zâmbind.

– Nu, doar că azi-noapte m-a sunat Sebastian. În toiul nopţii. Să-mi spună ca îi e dor de mine, continuă Jane scurt.

– O, Doamne. Şi tu ce i-ai spus? Întrebă Eva.

– Nimic, am închis telefonul şi m-am pus pe băut până când v-am sunat pe voi. Apoi l-am sunat pe Patrick şi i-am spus să nu mai vină la micul dejun pentru că trebuie să mă văd cu voi, spuse Jane.

– Deci stai să văd dacă am înţeles bine… te-a sunat în mijlocul nopţii ca să îţi spună pur si simplu asta? Nu a mai spus nimic altceva? Şi…. cel mai important… îţi pasă? întrebă Sofia.

– E ceva ce am aşteptat atât de multă vreme de la el… şi acum asta…

– Băi, te-a înşelat, nu poţi să îl laşi să îţi distrugă nopţile şi relaţia cu Patrick doar pentru că a avut un moment în care ţi-a simţit lipsa, răspunse Eva.

– Ştiu. Cu toate astea a reuşit să mişte ceva înăuntrul meu.

– Eu zic să îţi bagi minţile în cap şi să te concentrezi pe ce ai cu Patrick. Şi dacă încă mai ai ceva să îi spui lui Sebastian, te poţi vedea cu el sau poţi să îl suni şi să îi spui orice ai vrea să îi spui, spuse Sofia. În afară de asta, cred că toată nebunia asta cu voi doi ar trebui să se termine aici. Cât o să o mai ţineţi aşa? Aceşti oameni care parcă ar vrea să fie împreună, dar poate mai bine despărţiţi sau cu altcineva? Nu, nu e ok. Ai câteva întrebări la care trebuie să îți răspunzi – la nunta de vara trecută dacă ai fi știut că te-a înșelat te-ai mai fi încurcat încă o dată cu el? Ce doare mai tare: că nu te-a mai vrut sau că ți-a înșelat încrederea? Ce înseamnă Patrick pentru tine? Gândește-te, încheie Sofia scurt.

Jane nu avea încă răspuns.

De-a lungul orei următoare, discuţia avea să se îndrepte către alte zone, că doar fetele se treziseră. Alexandra le povestii cu încântare cum Robert, cu care se vedea deja de câteva luni bune, a cumpărat în cele din urmă revista pentru care ea lucrează. Mai mult, i se propusese postul de „editor in chief”, după ce actuala îşi dăduse demisia. Alexandra susținea cu tărie că Robert nu avea nimic de a face cu asta. Fetele se uitau la ea cu o oarecare îndoială.

După întâlnire, Jane plecă acasă mai confuză decât venise. Acum, realitatea o lovise direct în faţă. Fetele îi spuseseră toate lucrurile pe care ei îi era frică să şi le spună. Lucrurile în viața ei nu erau aranjate cum trebuie și nici nu dădeau semne că se îndreaptă către o rezoluție prea curând. Iar Sebastian părea să fie motorul acestei instabilități, sau era el oare?…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s