46. De carieră sau de casă?

lala63– Pe tine ce te animă acum? răsuna în capul lui Jane întrebarea pe care Alexandra i-o lansase cu câteva zile în urmă, după o discuție înfocată despre carieră și viața romantică.

În ultimele luni, între Patrick și Sebastian, viața ei profesională plutise fără țintă, confortabil, dar fără scop. Jane știa că era timpul să se adune și să se focuseze pe acel lucru pe care îl putea modela cu adevărat fără interferențe incontrolabile.

Cu o nouă determinare, Jane se instală la biroul ei mic, plin de poze și de obiecte care marcau amintirile ei cu fetele și grupul. Aruncând un ochi la fotografia de la un 8 martie la un show de striptease cu Alexandra, Eva, Sofia și Teodor, Jane zâmbi. Trecuseră deja 3 ani de atunci. Șampania cursese atunci și ea ajunsese acasă cu o sticlă de votcă în geantă. Șirul de gânduri îi fu întrerupt de șeful ei:

– Jane, poți să vii un pic la mine în birou? întrebă acesta.

Andrei, șeful ei, era un bărbat înalt, slab, cu părul ușor grizonat și supraviețuitor al unui recent divorț urât, care făcuse înconjurul departamentului pe care îl conducea. Jane avea o relație bună cu el, nu foarte apropiată, dar între ei exista o solidaritate colegială, mai ales în urma tuturor întâmplărilor legate de marele proces de relocare de departament.

– Da, răspunse Jane urmându-l în birou.

– Ia un loc, te rog, spuse Andrei. Jane se conformă și se cufundă în unul din fotoliile comode din birou. Era un pic agitată neștiind exact despre ce  avea Andrei nevoie să vorbească cu ea, evaluările erau încă departe.

– Bun, după cum știi, acum câteva luni am întrerut procesul de relocare al departamentului de IT din Londra, de care te ocupai tu,  din cauza unor probleme legislative. După evaluarea domnului Petrescu s-a hotărât că departamentul va fi împărțit în două – o parte aici și restul la Londra, zise Andrei.

– Da…domnul Petrescu, spuse Jane cu subînțeles.

– Știu, nu a fost preferatul tuturor și te-a zăpăcit cât a strâns toată informația de care avea nevoie, totuși munca pe care a făcut-o nu a fost așa rea. Așadar te-am desemnat pe tine să pleci la Londra pentru 4 luni unde vei lucra cu tipul de la HR de acolo ca să configurați noua dinamică a departamentului. Ce zici?

Jane era un pic fără cuvinte, nu se gândise că rezoluțile ei legate de carieră vor produce rezultate atât de rapide.

– E o oportunitate foarte bună pentru tine, adăugă Andrei.

Jane nu putea decât să îl aprobe dând ușor din cap. După încă câteva secunde răspunse:

– Da, mă duc.

– Perfect, este doar pentru 4 luni și tu vei fi legătura noastră permanentă cu cei din UK pe durata procesului. Eu m-am întâlnit deja cu HR Directorul de acolo cu care vei lucra, poftim și cartea lui de vizită. O să facem un conf call mai târziu în săptămână toți trei. Asistenta lui se va ocupa de toate aranjamentele de cazare pentru tine.

Jane trasă cu vârful unghiei numele de pe cartea de vizită, tipărit în litere schematice – Richard AshbyHR Director, în mod șocant un bărbat la HR, care aparent avea și asistentă. Titulatura ei era mai puțin pompoasă și cafeaua și-o făcea singură. Jane avea senzația că acest Mr. Ashby, era un britanic țeapăn, cu chelie, care avea să o trateze ca pe o europeancă de Est – ieftin și ca pe o proastă. În următoarea clipă, se mustră singură: ”Wow, ușor cu prejudecățile, Jane”, își zise ea.

Din nou la birou, Jane contempla schimbările care urmau să se petreacă în viața ei în următoarele luni, când telefonul sună, era Sofia.

– Alo, da? Ia spune-mi, răspunse Jane.

– Nimic, domne, am sunat să văd ce faci șiii….. să mă ajuți să îmi aleg pantofii, zise Sofia pe un ton de fetiță.

– Da mă sigur, măcar acum cât sunt aici, răspunse Jane.

– Adică? întrebă Sofia.

– Plec cu jobul la Londra pentru patru luni.

– Bravo! exclamă prietena ei cu entuziasm – aoleu stai, nunta, petrecerea de burlăcițe? adăugă Sofia panicată.

– Nu sunt negociabile, dear ! Acolo am să fiu, spuse Jane.

Pe seară Jane sătea pe micul ei balcon cu o țigară între degete și un pahar de vin rece în față, admirându-și florile plantate cu grijă cu câteva luni în urmă: fusese o zi bună. Trăgând ușor o frunză îngălbenită de pe o mușcată roz, studiă suportul de lemn pe care stăteau ghivecele – fusese făcut de Patrick într-una din zilele în care ținuse să îi demonstreze că este bărbat priceput. Și uite așa, casa trăgea din nou de ea, iar pe locul rămas liber în mintea ei o nouă fantomă o bântuia, asemeni unei brize ușoare de vară: celălalt el….

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s