53. Nu lăsaţi vulpea la găini!

FotorCreated 1Din seara în care Richard o căutase pentru prima dată în timpul liber, Jane îşi petrecea majoritatea serilor la birou, muncind. Mesajul lui de atunci o anunţase că proiectul la care lucrau are probleme mari şi că urmează o perioadă aglomerată, în care vor trebui să redefinească toţi parametrii lui. De fapt, totul explodase în braţele lui iar el avea de gând să profite din plin de zelul lui Jane pentru a obţine rezultatele care erau aşteptate de la el.

Fetele se întorseseră acasă pentru pregătirile de nunta ale Sofiei, iar Teodor plecase cu ele să le ajute. Până după nuntă nu avea să mai plece în voiaj.

După două săptămâni lungi de nopţi nedormite, cu nişte cearcăne pe care niciun concealer nu le mai putea ascunde, Jane încheia ultimele rapoarte care trebuiau prezentate a doua zi de dimineaţă de Richard. Acesta se afla la biroul de lângă ea, unde se mutase de câteva zile bune şi pusese umărul la treabă. Lucraseră cot la cot, iar Jane admira mult asta la el, după cum le spusese fetelor, aptitudinile lui de leader erau „incontestabile”. Richard devenise aproape uman în ochii ei.

– Asta a fost! Cred că amândoi merităm câte un pahar de vin bun după toată nebunia asta, spuse Richard în timp ce îşi închidea laptopul.

– Da, răspunse Jane. Proiectul ăsta a fost aproape ca o naştere.

Amândoi bufniră în râs.

– Hai domnişoară, la un cocktail, spuse Richard şi îi deschise uşa biroului.

Împreună, în parcarea subterană a clădirii, se îndreptau spre maşina lui, un bolid de toată frumuseţea. Jane nu ar fi putut distinge prea bine ce maşină era sau câţi cai putere avea, dar îşi dădea seama că nu era o maşină ieftină.

Câteva momente mai târziu, Richard opri maşina în faţa unui bar londonez. Împreună, la masă, Jane îşi dădea seama că simte lucruri pe care nu le mai simţise înainte. Cel mai probabil nu era dragoste sau iubire, ci doar prezența unui bărbat în faţa ei, îmbrăcat cu o cămaşă care îi stătea impecabil, cu un sacou fără cusur şi o atitudine de bărbat alfa pentru care mulţi alţi masculi muncesc o viaţă întreagă. Era atât de natural. Jane îşi dădea seama cum, cu fiecare secundă care trecea, în care râdeau şi făceau glume absolut stupide, atracţia dintre ei creştea. Nu avea cum să îşi mai imagineze altceva decât cum acest bărbat o lua în braţe şi o săruta cu pasiune. Se surprinsese pe ea însăşi uitându-se la buzele lui aşa cum nu o mai făcuse niciodată cu un alt bărbat. Simţea că era condusă de dorinţă şi de nimic altceva. În faţa clădirii în care Jane locuia, au stat câteva momente uitându-se unul la altul fără să spună un cuvânt. Apoi Richard se întinse către ea, ea întoarse uşor capul şi buzele li se atinseră. Fusese un sărut uşor, aproape imperceptibil. Apoi se despărţiseră la fel de uşor, iar ea lăsă ruşinată capul în jos. Cu o mână îşi atingea fruntea care acum ardea.

– O Doamne, ce-am făcut? spuse el.

Jane începu să râdă încurcat, fără să ştie de ce. Apoi continuă:

– Nu ştiu… nu înţeleg. Ce vrei?

– Pe tine! veni răspunsul aproape imediat, ca şi cum Richard nu ar fi apucat nici să respire.

Jane se blocă. Nu mai ştia ce să spună. Faptul că totul nu fusese doar o plăsmuire a imaginaţiei ei, că acest bărbat chiar o plăcea, o făcea să rămână fără replică.

– Este greşit, nu putem să facem asta. Cred că cel mai bine ar fi să mă duc sus.

În secunda următoare, Jane deschise portiera maşinii şi coborî. În timp ce îşi căuta frenetic cheile în geantă, auzi cum cealaltă uşă a maşinii se deschise. Se întoarse şi Richard era chiar acolo, în faţa ei.

Se uită la el şi spuse:

– Ce faci?

Fără un cuvânt, o luă în braţe şi o sărută. Era exact aşa cum îşi imaginase. Pasional, perfect, autoritar dar, în acelaşi timp, permisiv. În câteva secunde, erau în lift, iar ea simţea cum se preda cu totul lui. Nu mai era vorba despre ce era corect sau nu, erau doar ei şi atracţia magnetică dintre ei. Uşa apartamentului ei se închise în urma lor, el o luă în braţe şi o duse în dormitor. Mâinile ei în părul lui des şi negru, buzele lui pe corpul ei, totul părea un vis. Poate era doar dorinţa sau poate că era faptul că fiecare reprezenta pentru celălalt „fructul interzis”, dar totul era mai pregnant pentru Jane decât fusese vreodată.

În lumina dimineţii, totul arăta complet diferit. Jane nu mai ştia cum va continua viaţa şi cariera ei, pentru că acum cărţile erau aruncate. Bărbatul de lângă ea încă dormea liniştit, parcă neştiind cât de mult s-au schimbat lucrurile în mai puţin de 24 de ore.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s