55. Unde am rămas…?

14483826_1226373184050849_414045704_nPicăturile de ploaie se scurgeau alert pe geamul apartamentului. Era a 15-a zi de ploaie consecutivă  pe cerul Londrei. În curând, Jane era convinsă că avea să îi crească o umbrelă în loc de mână, de preferat roșie cu picățele albe. Răsucindu-se în pat, dădu nas în nas cu corpul bărbatului care îi încălzea așternuturile și nu numai de o lună jumate – Richard. Ziua nunții Sofiei era acum atât de departe……

… cu 65 de zile în urmă

– Mi-e dor de tine, răsună vocea lui Patrick

Deşi Jane îşi dorea mai mult decât orice să scoată cele două cuvinte magice pe gură – „şi mie” – cumva, ceva o oprea însă…prea mult înainte și înapoi cu el, sau poate prea multe în viața ei până atunci fuseseră despre ”ei” – Sebastian, Patrick etc. Ceva în a îi întoarce lui acum spatele părea să îi surâdă. În fond ce aveau ei doi în comun? Un trecut adolescentin și un viitor definit de el aproape mereu ca ”o chestie”. Chestia era însă că – asta nu era îndeajuns pentru ea. Nu era sigură dacă aerul de fericire domestică dintre Sofia și Ștefan sau inconștiența lor plină de curaj de a se lega unul de altul era cea care îi amețise lui Jane mintea. Poate nu voia o rochie mare albă acum sau nici măcar o promisiune, dar voia să aibă curaj, să riște ceva. Voia să fie o dată o femeie care riscă și pentru care se riscă.

– Nu e de ajuns, răspunse Jane în cele din urmă.

Era tristețe în vocea ei dar siguranța acestor cuvinte era extrem de vizibilă pentru Patrick. Pentru prima oară simți că Jane nu mai era a lui și că niciun joc deștept de cuvinte sau un zâmbet ștrengar nu putea să o mai aducă aproape de el.

– Să înțeleg că nu contează că sunt aici acum? spuse el aspru încercând să-și mascheze propria slăbiciune.

– Nu… , zise Jane cu o voce șoptită.

– Fantastic, de trecutul tău ne-am tot împiedicat și tot eu sunt insuficient? Nimic nu e suficient pentru tine aparent, spuse Patrick încleștându-și maxilarele.

Și brusc orice sentiment de vinovăție pe care Jane îl simțea se evaporă:

– Poftim? Ai venit să îmi spui că îți e dor de mine și pentru că nu cad la picioarele tale sunt de căcat? Serios? Vrei un premiu? Susținere la întreținere? Știi ce, m-am săturat să mă tot acuzi că am un trecut. E ca o placă stricată chestia asta la tine. Te folosești de problema cu Sebastian, care, apropo, nu mai era una, pentru că, ce să vezi, proasta de mine mi-am rupt gâtul după tine și știi asta, ca să dai vina pe mine. Hai să vorbim de cât de rece și de distant ai fost tu cum a venit vorba să ne apropiem pe bune. Să nu speriem pe micul Patrick, traumatizat că l-a lăsat una! Pe mine faptul că mi s-a întâmplat asta nu m-a împiedicat să te iubesc. Dar nu-i nimc, sigur există altul pregătit să îți ia locul și tu poți să rămâi cu dorul, încheie Jane cu un nod în glas. Lacrimile se pregăteau să se înghiontească pe chipul ei, iar ea trebuia să găsască baia- Sofia nu putea să o vadă așa. Era rănită și îl rănise și pe el. Era urât dar nu-i păsa.

Patrick rămăsese înmărmurit – nu numai că nu avusese timp să răspundă ceva înainte ca Jane să fugă spre baie dar nici nu se așteptase la această confesiune din partea ei. Jane nu îl voia și mai mult, altcineva îi luase locul, jucase și pierduse…..

În prezent

– Unde ai plecat? se auzi vocea somnoroasă a lui Richard.

– Ce? întrebă Jane distrată.

– Cu gândul, Jane… m-am trezit cu privirea ta ațintită pe mine şi cu toate astea nu cred că ești aici, spuse Richard zâmbind.

– Ah nimic, mă gândeam la cum oamenii nu sunt niciodată mulțumiți cu ce au, zise Jane oftând.

– De ce să fii când poți să ai mai mult? răspunse Richard mișcându-și mâinile ușor pe sub așternut către corpul ei.

Jane nu era sigură că în acel moment ”mai mult-ul” nu era unul foarte concret carnal dar nu se putu apține să nu spună:

– Ăsta a fost și motivul divorțului tău? Ai vrut mai mult – mai multe?

Richard se încruntă.

– Nu cred că este oportun să vorbim acum și împreună despre asta. Este ceva ce s-a întâmplat între ea și mine dar dacă te roade curiozitatea, șoția mea a vrut mai mult.

Jane se simțea încurcată, dacă era ceva ce observase la Richard era că nu prea vorbea despre viața lui personală de dinainte de divorț. Era din nou în brațele unui bărbat cu secrete. Întorcând privirea către el se pregăti să spună ceva care să rupă tensiunea dintre ei dar expresia lui Richard se schimbase complet. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, era din nou ca un lup argintiu la pândă.

– Unde rămăsesem? Ah, cred că aici… spuse el sărutându-i abdomenul.

Doctrina conservatoare sigur nu era de acord cu activitatile ei conjugale, regulamentul de ordine interioară de la job nici el nu era prea încântat, femeia moralistă din capul ei avea o criză de apoplexie – dar Jane era cumva ok cu toate astea. De data aceasta, trecutul era închis și îngropat pentru ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s