56. Prințul broască și fata neserioasă

fgkggJane pășea apăsat pe mocheta biroului, pantofii ei mov de velur erau cam incomozi, dar făceau un mare serviciu picioarelor ei nu prea lungi. De altfel, Richard se benoclase insistent la ele pe parcursul zilei – o sprânceană în sus când Jane le încrucișa și una cand le apropia, concentrarea lui părea să fie un pic pusă la încercare. Jane zâmbea mulțumită în sinea ei.

După o scurtă ședință cu echipa, Sandra o invită la o cafea în singurul loc în care amândouă puteau să se dedea viciului lor comun: fumatul – un balcon minuscul plin de cutii. Sandra împinse cu putere două dintre ele înjurând cu convingere.

– Nu mai teroriza cutiile, aia e, plătim că suntem viciate, zise Jane râzând.

– În curând ne vor pune să fumăm într-o pungă, jur este atât de enervant, spuse Sandra exasperată.

– Eh nu e chiar așa grav, răspunse Jane.

– Ok domnișoară, ce se întâmplă? Ești mult prea bine dispusă și Richard se tot uită la tine de parcă are ochi de broască, zi drept ai pupat broscoiul? întrebă Sandra foarte serioasă.

Jane izbucni în râs.

-Ce te face să crezi asta? spuse ea. Nu era îngrijorată că Sandra avea să afle adevărul, dar ce-i drept, ea și Richard nu discutaseră până acum despre asta. Până în această zi însă, el fusese extrem de rezervat și nimeni nu suspectase nimic.

– Stai liniștită, pot să țin un secret, trebuie sa mai lucrezi un pic la poker-face-ul tău, spuse Sandra cu căldură. Jane lăsă capul în jos, fusese prinsă cu mâța în sac și nu mai avea ce să facă.

– Nu e nimic serios, e doar logistică, mărturisi ea.

– Oh honey, la cum se uită la tine e mama logisticii – aș vrea și eu niște logistică cu tine, zise Sandra râzând.

Jane zâmbi.

– Să zicem că e bine, nu am de ce să mă plâng, zise ea înroșindu-se.

– Look, nu e treaba mea și nici nu emit vreo judecată, vorba accea, eu m-am lăsat înghesuită de un fost intern în camera cu copiatoarele și….

– Poftim? Câți ani avea? întrebă Jane amuzată și deloc șocată de mărturisirea Sandrei.

Sandra era un spirit liber, fără scuze, fără păreri de rău și extrem de sinceră, nu doar o dată o auzise spunându-i fățiș lui Richard că se poartă ca o divă sau că are cravate prea plicticoase. Ce-i drept, Richard era foarte conservator în vestimentație, asta făcea și plăcerea de a-l răvăși mai mare ….. ”Ok, stop cu gândurile astea”, își spuse Jane.

– În apărarea mea, părea mult mai mare – foarte masculin băiat, zise Sandra doar aparent jenată, întrerupându-i astfel lui Jane gândurile cenzurate.

– Ai grijă însă Jane, Richard este un bărbat carismatic dar întinde multe capcane. N-aș vrea să cazi într-una dintre ele, spuse Sandra.

– Poți să fi mai specifică?

– Să spunem că am cunoscut-o pe fosta lui soție – e ceva istorie acolo, răspunse Sandra cu îngrijorare, restul cred ca mai bine să auzi de la el…. În caz că devine serios.

Jane nu avu prea mult timp să se gândească la ce tocmai îi spusese Sandra, telefonul ei se auzi, cu un mesaj de la Richard care o ruga să poftească la el în birou.

– Ce e? Broscoiul vrea atenție? zise Sandra chicotind ca și cum discuția din ultimele minute nu s-ar fi întâmplat.

– Da, mă duc să văd despre ce e vorba, spuse Jane scurt.

Jane păși în biroul lui Richard acesta nu era însă de găsit, dintr-o dată o pereche de brațe cunoscute îi încercuiră talia:

– Ești o viziune în pantofii ăștia – este foarte greu pentru un bărbat să își vadă de treabă când arăți așa, îi spuse el aducându-și buzele foarte aproape de urechea ei.

Jane era dintr-o dată înconjurată de mirosul lui inconfundabil ușor mentolat și masculin și complet în afara ligii ei. Pentru un moment uitase că erau la birou, că doar o ușă îi separa de ceilalți și că Sandra o avertizase în legătură cu el. La fel de repede precum se fofilase prin spatele ei, Richard se retrase și își reluă postura serioasă.

– Vreau să îți mulțumesc că l-ai ajutat pe Daniel în ultimele săptămâni cu recrutarea pe celălalt portofoliu, ești foarte bună în ceea ce faci. Știu că nu pentru asta ai fost detașată la noi dar aproape că am putea să cerem să te detașeze permanent aici, spuse el spre surprindeea lui Jane.

O voia aici, voia să rămână? Unde se dusese ”neseriozitatea” relației lor?

– Aproape? întrebă ea.

– Nu cred că s-ar aproba, chiar dacă nu e o idee rea, zise Richard focusat pe niște hârtii de pe biroul lui.

Și din nou erau neserioși…

– Vin să te iau la 8 de la tine, am planuri de gătit astă seară și nu numai, spuse Richard vioi.

– Serios, englezii știu să gătească? Sau îmi dai plăcintă cu carne la microunde? întrebă Jane.

Richard zâmbi larg.

– Ai să fi surprinsă, acum am puțină treabă, poți să lași ușa deschisă când ieși, adăugă el.

Expediată și împachetată, Jane se întoarse la biroul ei. Era clar că nu avea de ce să se agite, Richard era ca un tren într-o stație din Siberia: te urci când apare pentru că sigur dispare imediat.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s