58. ”Identificare și validare” un roman de Jane Doe

kbgsifsPrima parte a zilei se desfășurase fără prea multe surprize:

– Jane se trezise în brațele lui Richard, desigur ele nu erau la fel de robuste ca cele a lui Patrick, englezul era mai degrabă svelt decât bine făcut…..Jane își opri rapid aceste gânduri, viața în comparații între doi bărbați nu se terminase prea bine pentru ea.

Richard făcuse cafea și omletă apoi avusese grijă să o lase fără răsuflare în timp ce încerca să se machieze.

Într-un final, ieșiseră amândoi pe ușa apartamentului ei îndreptându-se către birou pe trasee diferite, ca de obicei.

Zece dosare, 25 de mailuri și câteva priviri vinovate aruncate între ea și Richard. Și o poveste cu avertisment parental de la Sandra.

***

Era ora unu și jumătate, iar Jane se bucura la birou de un sandwich cu o compoziție neașteptată: feta și somon. Viața nu era rea, sigur relația cu Richard era un pic confuză, când foarte apropiată când foarte distantă, dar Jane hotărâse că nu mai avea să ia nimic în viața ei romantică prea în serios. Da, nu știa încotro se îndreaptă dar până când seriosul nu avea să-i bată la ușă și să-i ceară o cană de zahăr, era ok să fie fără țintă. Până la urmă, avea de mult în bucătărie setul de vase pe care buncii ei îl cumpăraseră cu câțiva ani în urmă atunci când, în mod legitim, crezuseră că era posibil ca ea și Sebastian să se căsătorească. Teflonul nu dezamăgise, relațile lui Jane însă se comportaseră ca un aluat de cozonac care refuză să crească.

– Pst, Jane, Jane uită-te acum la culoar, ea e! spuse Sandra trăgând-o pe Jane de mânecă, aceasta mai mai înecându-se cu somonul.

– Doamne, cine?

– Fosta nevastă a lui Richard, Sarah, răspunse Sandra șoptind.

Jane făcu ochii mari la creatura care tocmai ieșise din lift și începuse să defileze prin fața lor în drum spre biroul lui Richard. Oh, și ce creatură, de la mișcările parcă de felină care se știe privită, la pașii doar ușor apăsați, atât cât să-i pună în evidență gamba bine formată și ciorapii de mătase, până la buclele blonde care se unduiau fără efort, deși erau proaspăt coafate și fața de păpușă- fosta doamnă Richard Ashby era o viziune, care nu părea peste 35 deși avea peste 40. Jane simți cum i se uscase gâtlejul și mâinile i se răciseră. Sarah le salută scurt și aproape prietenos apoi își continuă drumul punctând mocheta cu o perche de stiletto cu talpă roșie. Ușa se deschise și dinăuntru se auzi glasul foarte cordial a lui Richard: ”Sarah, darling!”.

Sandra, care asistase la toată scena își întoarse privirea plină de simpatie:

– Stai liniștită dear, ea e doar fosta.

Și brusc, Jane nu mai era așa liniștită, se simțea o mare pată de cafea pe o cămașă albă – pur și simplu nelalocul ei. Aruncă un ochi pentru a-și evalua ținuta: fusta creion neagră și bluza ei verde de mătase de acum ușor șifonată și fondul de ten un pic strâns sub pudră, nu arăta rău dar în proprii ei ochi arăta a mâna a doua. Brusc ea era doar ”fata din Balcani” care se încurcase cu șeful, străin sofisticat și mai bătrân, un clișeu cu educație superioară și cu nivel C1 la engleză, dar un clișeu fără doar și poate. Era prima oară când se identifica cu această imagine. Jane știa că nu ar fi trebuit să se simtă așa, nu-l iubea pe Richard și cel mai probabil nici nu voia acea relație cu el dar măcar o dată ar fi vrut să se vadă reflectată în ochii unui bărbat pe care îl admira, ca o femeie fascinantă și nu doar o fată frumușică. Gândurile îi zburară la Patrick și se întrebă dacă el a privit-o sau ar fi putut, vreodată așa?

– Sarah și cu mine ieșim la masă, mă întorc în două ore, se auzi dintr-o dată anunțul lui Richard. El și cu Sarah erau foarte zâmbitori, iar Jane nu putea să nu observe mâna ei ușor sprijinită de brațul lui și cât de atent era cu ea.

Restul zilei se scurse cu repeziciunea unei viroze de 14 zile, Jane ajunse într-un final acasă și lăsându-și pantofii undeva pe covor se prăvăli pe canapea. Tocmai când se bucura de faptul că urma să își dea jos dresul, sună la ușă – în spatele ei nimeni altul decât Richard. Jane îi deschise.

– Ce cauți aici? îl întrebă ea scurt.

– Am venit să te văd, mă gândeam că ai interpretat cumva greșit vizita lui Sarah de azi și văd că nu m-am înșelat, răspunse Richard impasibil și zâmbitor.

– Ce să zic, nu te plătesc ăștia o poală de bani degeaba, te duce capul, zise Jane cu răutate. Brusc, întrecuse cu totul orice graniță care le marcase în vreun mod interacțiunea profesională. Richard rămase înmărmurit.

– Wow, nu mă așteptam să fi atât de directă. Ce e drept relația lor de până atunci se desfășurasă într-o politețe aproape proverbial britanică ce nu fusese lăsată deoparte decât între așternuturi.

– Eh aia e, așa e la noi la est, mai direct, ca un pumn în stomac, adăugă Jane pe un ton mai precaut dar departe de a fi conciliantă.

– Îmi pare rău că ai fost luată prin surprindere, nu am intenționat să fac asta. Relația mea cu Sarah nu este de natură romantică, spuse Richard în mod neutru.

– Și a noastră este? întrebă Jane ofuscată și curioasă în același timp.

– Eu așa credeam, tu nu o vezi așa? întrebă la rândul lui Richard.

– Nu știu ce să spun, mărturisi ea.

– Jane, nu e o propunere de căsătorie, îmi place compania ta și am crezut că și tu te bucuri de a mea.

– Stai liniștit, nici n-am crezut asta, ar fi cea mai rea propunere din istorie – cu fosta nevastă, zise Jane în timp ce Richard chicotea. De ce îți place compania mea? Ce vezi tu de fapt la mine? adăugă ea.

Nesiguranța ei plutea în aer și ca un câine de vânătoare care îi luase urma, Richard răspunse: ”Nu fi copil – tot!”

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s