65. EA: Femeia

eljp– Mulțumim, răspunseră ele bărbatului în costum ce le deschise ușa, în timp ce pășeau în sala ornată cu flori și lumânări din belșug. Cele trei femei știau că sunt privite, așa că o apăsare în plus pe pantoful cu toc care le punea în evidență gambele arcuite era aproape involuntară. Era o seară frumoasă iar Jane, Eva și Sofia veniseră să o susțină pe Alexandra la aniversarea de 7 ani a revistei căreia îi era acum redactor-șef  – ”EA”.

– Credeți că în seara asta se lasă cu dramă? întrebă Sofia împingând una din șuvițele ei culoarea lavandei după ureche.

– Ce, cum? scuze mă distrage de nu mai pot culoarea asta nouă din capul tău, arată ca o grădină de primăvară, zise Jane amuzată, da dramă sigur – stai că acum apare Andrei colegul de la marketing care tot umblă după Alex și vă garantez că Robert va fi în apropiere, mai adăugă ea chicotind.

– Aoleu ca babele la telenovele sunteți, spuse Eva râzând, haideți la bar să luăm de băut, eu doar miros și voi beți, concluzionă aceasta.

– Hai să-i dăm lui mami un suc de morcovi, până nu se bosumflă, zise amuzată Sofia, ne găsește Alexandra sigur.

Iar prezicerea ei nu se lăsă mult așteptată. Odată ajunse la bar, Jane o văzu pe Alexandra care se îndrepta cu frenezie către ea și fete, picioarele ei zvelte erau acoperite de o rochie lungă verde de mătase care se unduia la fiecare pas, Jane suspecta ca avea să descopere că spatele acesteia era gol. Cu siguranță Alexandra avea în plan să destabilizeze feng-shui-ul unui domn în mod special în seara aceea.

– Aici erați? V-am căutat peste tot! exclamă Alexandra.

– Eh serios, nu știai că ai niște prietene cam bețive? spuse Eva amuzată, bine eu nu, sunt doar hormonală.

Fetele începură să râdă.

– Cum vi se pare? e ok? vai ce m-am certat cu tipa de la flori și ăia cu prosecco-ul care voiau să îmi aducă altceva decât rose – gen nu contează domnișoară, cum să nu conteze, aoleu și fotografii de la panou tot dispar, le-am delegat Danei si Mariei să facă pungile dar ghici ce? Robert mi-a mai trântit 50 de invitatați pe ultima sută de metri…arghh și…..

Tirada Alexandrei a continuat pentru încă câteva secunde timp în care Jane și fetele se uitau la ea ca trei cucuvele luate prin susprindere – cu ochii mari și privirile nedumerite.

– Baby, trebuie să te liniștești, locul arată foarte bine, sunt convinsă că și fotograful își face treaba acum unde este defapt ”problema ta”? întrebă Sofia cu blândețe. Alexandra făcu un gest ușor cu capul spre mijlocul sălii, acolo Robert, cunoscut și sub numele de – ”bărbatul care i-a sucit mințile Alexandrei” – socializa cu lejeritate, înconjurat fiind de un număr considerabil de femei frumoase.

Parcă simțind că este privit acesta se întoarse către bar și își fixă privirea pătrunzătoare pe Alexandra, brusc Jane avea senzația că temperatura din aer tocmai urcase câteva grade. Alex fusese mereu cea mai intensă dintre ele dar de data asta își găsisie perechea.

– Aoleu parcă suntem în liceu, zise Eva exasperată, du-te la el și hai să rezolvăm o dată tensiunea asta au trecut două luni Alex, adăugă aceasta pe un ton dojenitor.

– Și ce vrei să fac, Eva? răspunse Alexandra încercând să își păstreze cumpătul și zâmbetul de cinci stele care se cerea într-o astfel de ocazie.

– Du-te la el, o încurajă Jane, cred că e destul de clar că nici el nu a trecut peste, mai spuse ea.

– Unul din voi trebuie să înceteze să se poarte ca la 18 ani, zise Sofia cu nonșalanță jucându-se cu cireașa confiată din cocktail-ul ei, presupunerea mea este că aceea vei fi tu, continuă ea.

Jane și Eva zâmbiră.

Alexandra le aruncă o privire bosumflată își îndreptă însă postura și o luă în direcția lui Robert. Restul scenei se derulă ca prin ecranul unui televizor sub ochii lui Jane, al Evei si al Sofiei. Colegul de la marketing care o plăcea pe Alexandra interceptându-i drumul, Robert observând această scenă și apropiandu-se de ei – colegul de la Marketing plecând cu coada între picioare – Alexandra gesticulând intens – Robert spunându-i ceva – Alexandra rămânând fără cuvinte.

– Ce credeți că i-a spus? întrebă Eva.

– ”Tu ești femeia visurilor mele când sunt cu tine tu îmi dai putere”, răspunse Sofia pe o voce muzicală.

Jane și Eva izbuniră în râs.

– Stați așa acum vine scena finală, le atenționă Jane. Și cu precizia unui ceas elvețian Robert se apropie de Alexandra, îi cuprinse fața între mâini și o sărută de parcă a doua zi îl aștepta pușcăria.

– Dap, aia era , să ciocnim, zise Sofia. Cele trei femei ridicară paharele. Buna dispoziție a grupului fu însă repede întreruptă de mâna unui bărbat pe umărul lui Jane. Aceasta se întoarse brusc aproape pierzand conținutul lichid a paharului.

– Bună Jane, zise străinul cu un zâmbet în colțul gurii. Jane nu avea cum să nu recunoască persoana – Mihai, sau primul, sau nemernicul, se uita acum la ea. Trecuseră peste 7 ani de când îl văzuse ultima oară din întâmplare într-o cafenea, ochii lui de un verde aproape transparent inspirau ca întotdeauna același lucru: o invitație. Sofia își arcui sprânceana, și ea îl știa pe Mihai, doar fuseseră colegi de liceu.

– Bună, nu mă așteptam să te văd aici, spuse Jane într-un final.

– Am venit cu un client, răspunse el nonșalant, tu?

– Prietena noastră este redactorul-șef, spuse Jane, în continuare mirată că dăduse nas în nas cu el.

– Și voi ați venit să o susțineți, nici nu mă așteptam la altceva, spuse Mihai, și Sofia felicitări pentru noul statut martial spuse el pe un ton jucăuș. Jane își aducea aminte cum Mihai nu părea să ia niciodată nimic în serios în afară de persoana lui. Sofia schiță un zâmbet strâmb – nu îl plăcuse pe Mihai vreodată, în opinia ei era un tip alunecos și extrem de egoist.

– Hai că v-am lăsat, poate ne vedem la o cafea, același număr nu? zise Mihai zâmbind.

Jane se uită la el mirată.

– Nu fi surprinsă doar nu credeai că l-am uitat? mai spuse Mihai și se întoarse cu spatele. Jane nu putea decât să îl privească cum se îndepărta – ceva la care el fusese mereu foarte bun. Timpul însă nu fusese așa de bun cu el cum s-ar fi așteptat Jane, emana în continuare o carismă incredibilă și era probabil mai în formă decît fusese în zilele lor trecute, dar fața îi devenise mai aspră, mai îmbătrânită.

– Nu credeam că o să-l mai văd pe acest personaj, spuse Sofia cu un oarecare dispreț, dar cine știe poate ești femeia vieții lui, mai adăugă ea.

Jane și Sofia izbucniră în râs.

– Îmi explică și mie ce se întâmplă? întrebă Eva contrariată.

– Da, da îți zic, stai să răspund, zise Jane, telefonul vibra cu insistență în geanta ei – era Richard.

–  Hello darling, se auzi vocea inconfundabilă a englezului în receptor.

– Hey, răspunse Jane încet. Ceva în tonul lui Richard o făcea adesea să se simtă îmbujorată ca o fată de liceu care se uită pe sub pleoape la băiatul pe care îl place.

– Mai ai loc și pentru mine la tine în apartament? o întrebă Richard.

– Da am….răspunse Jane ezitant.

– Perfect, ne vedem mâine de dimineață, scuză-mă trebuie să intru într-un conference call acum, adăugă el.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Sofia.

– Richard, vine mâine în țară, răspunse Jane.

– Păi și de ce ești așa mirată? întrebă la rândul ei Eva.

– Pentru că știam că nu poate să vină decât peste o lună, spuse Jane categoric.

– Eh, după ce l-a cunoscut pe Patrick de revelion eu zic că vine după ”femeia lui”, zise Sofia emfatic.

Eva izbucni în râs.

– Da, eu femeia…vieții, remarcă Jane cu un zâmbet neconvingător.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s