66. Un kil de heringi roșii

fotorcreated7236Ochii lui Jane erau ațintiți pe peștele roșu care trona pe masa ei de televizor. După cum observase Sofia: faimosul pește  de pe televizor al comunismului își redobândise locul într-o casă postdecembristă, de data asta era mai mondern, mai minimalist și cel mai important, ”dă firmă”.

Richard sosise cu câteva ore în urmă, iar acum era în duș, iar Jane nu știa literalmente ce trebuie să facă cu el, crezuse că urma să aibă o lună până la vizita lui. Richard nu numai că venise mult mai repede decât se așteptase ea, dar și plănuia să stea mai mult în apartamentul ei – când devenise treaba atât de serioasă? se gândea Jane. Probabil undeva între plecarea ei și spitalizarea mamei se schimbase perspectiva. Sunetul apei se opri brusc câteva secunde mai târziu ușa băii se deschise iar Jane putu să audă pașii lui Richard apropiindu-se.

– Nu ești foarte încântată că sunt aici? îi spuse el pe un ton neutru, tronând sub tocul ușii cu prosopul în jurul taliei. Luată prin surprindere de această acuzație, Jane nu putu decât să răspundă șovăitor:

– Nu prea…

–  Să știi că pot oricând să mă mut la hotel dacă nu este ok pentru tine să fiu aici, spuse Richard de acum un pic mai tăios.

Jane putea parcă să distingă în spatele siguranței lui îngrijorarea că ea ar putea spune ”da” la această propunere. Era momentul ca ea să pună un pic de ordine în tot acest haos. În această confuzie de sentimente din interiroul ei, dublate de comportamentele contradictorii ale lui Richard, de intersectările cu Patrick și de viețile în plină schimbare ale fetelor, Jane rămăsese undeva prinsă la mijloc. Parcă totul o presa să fie de o parte sau alta fără ca ea să fie cu adevărat convinsă, precum un alegător cu prea multe opțiuni și de fapt niciuna – totul era derutant.

– Nu e cazul Richard, te rog ia loc aici lângă mine, trebuie să vorbim, dar mai întâi poate pui ceva pe tine, e un pic dificil să mă concentrez, zise Jane sperând să mai destindă atmosefera.

Richard zâmbi și se duse în dormitor, peste câteva momete era așezat pe canapea lângă ea.

– Richard ce facem noi aici? Nu am vorbit până acum niciodată despre ce se întâmplă între noi, multă vreme nu a fost nevoie pentru că cel puțin pentru mine lucrurile păreau foarte clare, eu eram doar o diversiune pentru tine și asta era ok. Apoi a fost episodul cu mama și chiar mi-ai fost alături, mi s-a părut atunci că poate lucrurile între noi s-au schimbat dar sincer cu tine nu știu niciodată. Mai mult decât atât nu mai am răbdare să ghicesc când și dacă un bărbat are chef de mine, concluzionă Jane.

Richard se uită la ea pătrunzător.

– Înțeleg, dar poate întrebarea la fel de potrivită este dacă tu ai chef de un bărbat sau altul? Jane rămase înmărmurită, aceasta era întrebarea de 100 de puncte. Nu am discutat de Revelion despre asta, era destul de clar însă că între tine și tipul care a venit neinvitat era ceva istorie, dar nu era momentul să pun întrebări, mai adăugă Richard.

– Păi poate asta este problema, tu nu pui niciodată întebări ceea ce mie îmi crează impresia că de fapt nu vrei să știi pentru ca nu te interesează foarte tare. Richard nu poți să mă tratezi 90% din timp ca pe o copilă, să nu mă iei în serios și apoi să te aștepți să înțeleg că acum ai chef să fii serios, ripostă Jane.

– Cred că exagerezi, nu cred că e nevoie să îți fac o schemă cu ce se întâmplă la fiecare pas între noi, zise Richard contrariat.

– Nu exagerz, până la urmă așa m-ai făcut să mă simt, ăsta e mesajul care a ajuns la mine – că nu avem neapărat un viitor – iar acum vrei să spui că vrei unul cu mine? spuse Jane cu tărie.

– Credeam că intențile mele au fost mai evidente încă de când ți-am spus că nu aș vrea să pleci sau când am venit cu tine aici pentru mama ta. Înțeleg că poate tu ești mai directă și foarte pătimașă și trebuia să fiu mai clar dar…. Richard nu apucă bine să își termine ideea.

– Pătimașă, serios? Parcă aș avea o boală! îl întrerupse Jane tăios. Nu te-ai gândit că poate pur și simplu eu nu îmi doresc ce îți dorești tu când vrei tu? După tine, când ai hotărât tu că sunt doar o diversiune sunt, când te-ai răzgândit și sunt ceva stabil, hopa și eu trebuie să mă conformez? replică Jane.

– Dacă mă lăsai să termin  aș fi zis că ăsta este unul din lucrurile care îmi place la tine, recunosc că nu mi-am imaginat că acesta este modul în care percepi tu lucrurile. Poate sunt prea bătrân sau poate tocmai prea exaltat pentru vârsta mea de perspectiva de a mă lega de tine dacă mă lași, remarcă Richard pe un ton deja mai calm cu un zâmbet un pic patern, un pic superior. Parcă el tocmai aflase ceva ce Jane nu știa despre ea, despre ei. My darling, am însă senzația că și tu eviți să rezolvi anumite lucruri și să îți afirmi cu adevărat independența dacă despre asta este vorba într-adevăr, și nu doar despre doi bărbați între care trebuie să alegi. Profesional vorbind din ce am văzut eu, ai mare potențial dar te mulțumești cu puțin și astfel s-ar putea să rămâi mereu fata frumoasă cu idei bune atunci când cineva o întreabă. Personal, iarăși trebuie să îți asumi ceva, înțeleg legătura cu trecutul, fosta mea soție este încă parte din viața mea dintr-un motiv foarte simplu dacă vrei – când eram încă împreună eu am fost diagnosticat cu o boală gravă și ea mi-a fost alături până când nu mi-a mai fost.

Jane asculta cu uimire confesiunile succesive ale lui Richard.

– E alegerea ta dacă te duci înapoi la istorie sau vrei să începi ceva cu mine, intenționez să fiu foarte serios cu privire la tine, așa cred că este firesc cu femeia pe care o iubești dar pentru asta este nevoie să fii și tu foarte serioasă în legătură cu tine – nu mai ești doar o fată, mai adăugă el.

Jane ar fi vrut să zică ceva deștept, sau poate tăios sau poate pur și simplu să urle – se simțea complet goală. Nu știa dacă Richard îi făcuse o declarație de dragoste sau o certase pentru că nu își făcuse tema la mate sau mai rău îi spusese că va trebui să fie suficient de bună. Lacrimile se îngrămădeau spre ieșire peste genele ei vopsite cu negru.

Și atunci el făcu ceva neașteptat: o ridică cu totul în brațe de pe canapaea și o reașeză pe genuchii lui ca și cum ar fi fost un copil pierdut. Richard îi șopti în ureche în timp ce lacrimile ei începuseră să se scurgă și poate nici ale lui nu erau foarte departe:

– Nu vreau să te rănesc cu ce am spus dar nici nu vreau să te pierd…

Priveliștea dintre brațele lui părea că cere o singură confesiune din partea ei:

– Pentru acum, nici eu nu vreau să te pierd, spuse Jane.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s