68. O pată de vopsea pe haina mea

– Wow ce e aici! exclamă Jane la vederea găleților, cantității de folie de plastic și numărul de lucrători pe care Teodor îi coordona de parcă se născuse pe șantier. Ea și cu Alexandra îl vizitau pentru prima oară în locația ce avea să devină clubul lui Burlesque. După cum le anunțase la începutul anului, prietenul lor se ținuse de cuvânt, lăsase în urmă apele tulburi ale oceanului și părea că nici o bidinea nu putea sta în calea viselor sale cu paiete.

– Păpuși! Ați ajuns, însfârșit. Doamne m-au înebunit oamenii ăștia, trebuie să îi păzesc la fiecare pas și să umblu cu mătura după ei că n-ar strânge doamne păzește!

–  Oricum ar sta treaba tu pari foarte calificat, dacă clubul nu merge poți oricând să devii șef de șantier, constată Jane amuzată.

– Da, nu cred mai bine cos paiete, răspunse Teodor foarte categoric. Jane și Eva izbucniră în râs.

– Da restul gagicilor unde sunt? întrebă Teodor

– Păi Sof este la munte cu Ștefan la făcut poze și Alexandra este în escapadă romantică cu Robert la Roma, zise Eva.

– Ah bun așa, una caută semnalul de la telefon în Bucegi iar cealaltă e la cerut în căsătorie, spuse Teodor emfatic.

– Aoleu nu mai fi rău, ripostă Eva.

– Da corect și plus că de unde știi ca o să o ceară pe Alexandra de nevastă? întrebă Jane contrariată.

– Măi, iar nu credeți în puterile mele de prezicător? Am zis sau n-am zis acum doi ani că nu trece vara fără ca Ștefan să o ceară pe Sofia? întrebă Teodor retoric. Jane nu putea să nu recunoască că avea dreptate.

– Așa este dar acum e diferit, Robert are 40+, spuse Eva.

– Tocmai, cât combustibil  crezi că mai are în rezervor? spuse Teodor ridicând sugestiv din sprânceană, vrea și el să se bucure de viață până ajunge să umble cu tubul de oxigen după el.

– Groaznic ești, spuse Jane amuzată de cât de puțin politic corect putea fi prietenul ei. O să ajungi și tu să ai 40+, mai adăugă ea.

– Tocmai, daia zic! exclamă Teodor, să vezi atunci grabă pe mine. Cei trei începură să râdă.

– Hai fă-ne turul locației, știi că am venit doar să vedem nu să muncim, îl îndemnă Jane glumeț.

– Îmi imaginam, asta mică oricum deja cară o bidinea după ea, remarcă Teodor indicând către burta ușor crescută a Evei, dar tu madame nu scapi am niște chestii de vopsit care au nevoie de îndemânarea ta, adăugă el.

– Uf, bine fie, acceptă Jane

–  Hai să vă arăt perimetrul. Pentru următoarele 20 de minute Teodor le arătă fiecare colțișor al localului de dimensiuni potrivite, cu pereți purpuriu închis și candelabre extrem de strălucitoare.

– Foarte frumos dear, eu sunt curioasă însă cine o să iți curățe ție cristalele astea multe de pe lustre, spuse Eva în mod evident îngrijorată.

– Eh asta da problemă, zise Jane amuzată.

– Nu e de râs, răspunse Teodor, o să angajez o persoană special pentru asta, mai adăugă el.

– Serios? o să ai ”lustrangiul” tău personal? întrebă Jane râzând.

– Eh, când pui problma așa sună un pic interzis, recunoscu Teodor.

– Interzis, neinterzis, dear trebuie să faci o asigurare pentru eventualitatea unui accident, dacă își rupe omul gâtul în timp ce îți șterge ție cristalele, spuse Eva foarte serioasă. Jane și Teodor începură să râdă cu poftă.

– Aoleu deja ai creier de gravidă, remarcă Teodor.

– Nu fi misogin, replică Eva ușor înțepător.

– Păpuși știi doar că glumesc, răspunse Teodor îmbrățișând-o.

– Hai gata cu afecțiunea, ce trebuie sa vopsim? întrebă Jane.

– Uite astea, răspunse Teodor arătându-i câteva rame de tablou ce avea mulaje de fețe ieșind în relief.

– Ok, sunt mișto și un pic înspăimântătoare, tu le-ai făcut, nu? chestionă Jane.

– Da evident, doar nu voiai să dau banii pe unele făcute în China luate din En Gros, răspunse Teodor.

– Cum să credem așa ceva despre tine, adăugă Eva zâmbind, eu însă mă voi sustrage, mirosul ăsta de vopsea nu este compatibil cu starea mea actuală.

– Da dear sigur, ne vedem mai încolo? întrebă Teodor.

– Da! Jane vii și tu?

– Firește după ce vopsesc toate fețele astea o să am nevoie de un pahar de vin, zise Jane pe un ton glumeț.

– Hai la treabă, o îndemnă Teodor. Pentru următoarele câteva ore conversația și culoarea curseră în voie.

– Dear, trebuie să îți spun ceva, o anunță dintr-o dată Teodor.

– Ce e cu ceremonia asta? Nu e genul tău, s-a întâmplat ceva? întrebă Jane îngrijorată.

– Păi, în încercarea de a pune acest club pe picoare am întâmpinat ceva probleme și a trebuit să…

Teodor nu apucă bine să își termine bine fraza că pe una din ușile deschise intră Patrick. Jane rămase încremenită, vopseaua aurie se scurgea de pe pensulă pe tenișii ei fără ca ea să bage de seamă. Patrick părea încurcat iar Teodor arăta ca cineva care tocmai fusese prins de DNA.

– Bună, zise Patrick stingher, Teo îți las aici ce ți-am adus și vă las că văd că aveți treabă, spuse el punând cutia pe care o ținea în brațe într-un colț al camerei. Lafel de repede pe cât își făcuse apariția Patrick dispăru.

– Explică-mi, spuse Jane răspicat.

– Păi tocmai înainte să vină el pe neașteptate vroiam să îți povestesc că am avut niște probleme financiare cu barul și el s-a oferit să mă ajute… mărturisii Teodor descurajat.

– Și când te gândeai să îmi spui că intenționezi să îl faci pe Patrick parte integrată a vieții noastre de dragul clublui? ripsotă Jane complet indignată.

– Păi nu știu păpuși? era ok dacă îl făceai tu parte integrată, nu? atunci n-ai mai fi avut nimic împotrivă, răspunse el enervat, nu te-ai gândit că poate aveam nevoie de ajutor? adăugă el.

– Serios? Puteai să ceri ajutorul altcuiva, doar suntem prieteni, ripostă Jane.

– Nu cred că m-ați fi putut ajuta, în orice caz nu putem să îl urâm toți atunci când vrei tu, adăugă Teodor iritat.

– Doamne dar n-a zis nimeni să îl urăști, că doar n-a făcut nimic, zise Jane.

– Păi și atunci? Nu o să îl vezi mai deloc după deschidere, răspunse Teodor.

– E vorba de un pic de loialitate, plus că este un pic ciudat să fie așa legat de cineva la care țin, spuse Jane.

– Eva urmează să aibă un copil cu Nic, barman-ul lui Patrick nu crezi ca asta este suficient de permananent? zise Teodor, evident că nu vroiam să te pun într-o poziție delicată dar nici nu pot sa nu fac mereu ceva doar ca să vă protejez pe voi. Și brusc Teodor pusese punctele pe ”i”, Jane nu putea să nu se întrebe dacă ce voia nu era ușor nedrept față de prietenul ei și dacă nu cumva îi era teamă de cum avea să schimbe această veste relația ei cu Richard sau poate mai mult decât atât, felul în care ea se simțea față de Patrick.

– Nu cred că mai are sens să vorbim despre asta oricum, cred că am nevoie de ceva timp ca să diger toate astea, îi spuse Jane.

– Înțeleg, îi răspunse Teodor pe un ton undeva la limita între regret și răceală, era prima oară când se certau cu adevărat de când se cunoșteau și nici unul dintre ei nu știa cum să gestioneze lucrurile.

Pe drumul spre casă Jane își făcea zeci de scenarii în minte despre cum urma să îi spună lui Richard, despre cum avea să schimbe noua implicare a lui Patrick în afacerea lui Teodor totul – sau poate era doar o exagerare. Era pe cale să devină o mincinoasă? Sau doar din adins uitucă?

Acasă o întâmpină vocea groasă a lui Richard:

– Baby, ce s-a întâmplat? După un moment de ezitare, Jane răspunse:

– Unde ai vrea să încep?

 

Advertisements

67. Osmoză de primăvară

341365Trecuse o săptămână de când Richard se instalase în casa lui Jane, unde urma să locuiască pentru cel puțin două luni cât dura proiectul pentru care fusese delegat, sau mai bine zis în care se  infilitrase pentru a se întoarce în orașul femeii mai nou iubite.

După ultima lor discuție se hotărâseră că această perioadă urma să le confirme sau nu dacă au un viitor împreună. Jane suspecta însă că Richard deja orchestrase lucururile la muncă pentru a rămâne pe termen lung. Sigur, nu vorbiseră nici despre trecut, fosta lui nevastă, posibilitatea de a face copii în viitor sau poziția reală a lui Jane față de Patrick.

Acestă conviețuire cu Richard era ceva nou pentru Jane, nu numai că nu mai locuise cu cineva până atunci, sigur bărbații din trecutul ei petrecuseră mai multe zile de-a rândul în apartamentul ei, dar nimic nu avusese până acum acest caracter de permanență. Nici zilele petrecute în Londra fie la ea sau la el în apartament nu îi dezvăluiseră cu adevărat cum era Richard în casă – un om cu tabieturi. Prima zi în care se pregătiseră amândoi pentru birou, Jane îl descoperise în bucătărie încălzind apa plată în ibric pentru a face cafea.

– Apa de la robinet din orașul ăsta este plină de impurități, ți-ar trebui un filtru de apă cu osmoză inversă, îi spuse el foarte categoric, Jane izbucni în râs.

– Mă scuzi că aici la noi în provincie nu facem osmoze și doar chestii pe invers, zise Jane pe un ton glumeț. Sunt convinsă că n-o să-ți accelereze îmbătrânirea H2O-ul românesc dar dacă îmi consumi toată apa plată pe cafeluță sigur te voi face eu să încărunțești, mai adăugă ea pe același ton.

Richard zâmbi:

– Sunt convins că ai să mă faci mai grizonat, dar până atunci neapărat trebuie să îți iau filtru, nu poți să folosești această apă spuse el cu gravitate.

– Și eu care credeam că îmi trebuie neapărat o a 51-a pereche de pantofi, răspunse Jane sarcastic, filtru nefiltru, intri la baie sau ce faci? că văd că ai telefonul în baie și răcnește din el o muzică electro-ceva, mai adăugă ea.

– Da acum intru, spuse el sărutând-o.

– Nu e nevoie să îți pui muzică pe telefon avem televizor, mai ripostă Jane.

– Mi-a fost lene să mă duc până în sufragerie, răspunse el zâmbind. După 40 de minute Jane putea în sfârșit să intre în baie unde ceașca lui de cafea trona pe marginea chiuvetei.

– Superb, zise Jane pentru sine. Cumva încerca să își aducă aminte dacă pe vremea când erau la Londra Richard avusese la fel de multe obiceiuri particulare, poate că da și nu le observase ea sau poate nu se desfășurase în spațiul ei cu adevărat….

– Darling, cam cât crezi că durează la tine? se auzi vocea lui Richard.

– Sper că cel mult 40 de minute cu tot cu machiat, răspunse Jane ridicând o sprânceană în oglindă.

– Te aud cum ridici sprânceana, zice Richard amuzat, foarte simpatică, mai adăugă el. Jane zâmbi, din nou Richard o lua prin surprindere.

Următoarele șapte zile au continuat să aducă  surprize în apartamentul 7 de pe Calea Vitan: Richard avea nevoie de mult mai mult loc în dulap, Richard tăia tubul de pastă când ajungea la final, Richard își lăsa șosetele pe jos în mijlocul sufrageriei și revelația maximă – lui Richard nu prea îi plăcea apartamentul . La auzul acestor vorbe Jane îi spuse că putea să plece dacă nu îi convenea, mai mult îl acuză că nu spusese nimic de genul accesta de sărbători la prima lui vizită. ”Pentru că n-am vrut să fiu lipsit de tact la momentul respectiv” ripostă el. ”Și te-ai gândit că acum este un moment mai bun” îi replicase ea. Au urmat scuzele lui, săruturile, alte scuze, două clătite cu ciocolată și niște ambalaje goale pe podea.

Acum în prima zi a lui Martie Jane contempla cât de puțin anticipase tot ce însemna să locuiești cu o personă zi de zi, sigur avusese scurte conviețuiri romantice cu Patrick sau Sebastian dar nimic nu te putea pregăti pentru: rufele la comun, împărțitul telecomenzii, dezbaterea cu veioza stinsă sau aprinsă și mai presus de toate pentru faptul că exista  o șansă ca acesta să fie realitatea pentru viitorul îndepărtat. Era oare pregătită pentru așa ceva? Fusese vreodată? sau doar o deranjaze că Sebastian îi luase această opțiune iar Patrick nu i-o oferise deloc?

Oricare ar fi fost răspunsul, noua ei realitate includea: un bărbat la ea în casă permanent, un program de dezvoltare profesională oferit de companie, care urma să o împingă mai sus pe scara ierarhică și brățara mult prea scumpă ce trona sfidător pe mâna ei pe post de mărțișor.

Cu ziua de muncă apropiindu-se de sfârșit Jane își luă inima în dinți și se hotărî să înfrunte aglomerația de la mărțișoare pentru a lua ceva mamei, fusese cam neglijentă cu planificarea. Parterul mall-ului era plin de standuri colorate, agitate și mai preusus de toate pline de energie. Părea că toate poverile care atârnau în general pe umerii cumpărătorilor erau suspendate în aer pentru această zi.

Jane se apropiă de un stand cu broșe supradimensionate și în timp ce evalua oferta avu senzația că trebuie să se întoarcă și să privească în jur pentru un motiv necunoscut. Fu de ajuns să ridice privirea, și acolo între șnururi și lucruri sclipitoare îl văzu pe Patrick care avea privirea fixată pe ea. Se salutară cu un gest ușor al capului. Jane avea senzația că i se tăiaseră picioarele și că brusc totul se învârtea în jurul ei. Ce reacție copilărească, se gândi ea dar buchetul de trandafiri culoarea lavandei din mâna lui Patrick, părea foarte serios. Pentru cine era oare?

Ceva timp mai târziu Jane ajunse acasă, era extenuată, bucuria de a se prăvăli în liniște pe canapeaua ei îi fu rapid oprită de sunetul apei de la bucătărie – Richard era acasă și pentru că totul fusese într-o împletire continuă pe parcusul zilei, cu simbol roșu pe ecranul ei, un mesaj de la Patrick – Scuze că am fost abrubt azi, o primăvară frumoasă îți doresc! Te pup! …