68. O pată de vopsea pe haina mea

– Wow ce e aici! exclamă Jane la vederea găleților, cantității de folie de plastic și numărul de lucrători pe care Teodor îi coordona de parcă se născuse pe șantier. Ea și cu Alexandra îl vizitau pentru prima oară în locația ce avea să devină clubul lui Burlesque. După cum le anunțase la începutul anului, prietenul lor se ținuse de cuvânt, lăsase în urmă apele tulburi ale oceanului și părea că nici o bidinea nu putea sta în calea viselor sale cu paiete.

– Păpuși! Ați ajuns, însfârșit. Doamne m-au înebunit oamenii ăștia, trebuie să îi păzesc la fiecare pas și să umblu cu mătura după ei că n-ar strânge doamne păzește!

–  Oricum ar sta treaba tu pari foarte calificat, dacă clubul nu merge poți oricând să devii șef de șantier, constată Jane amuzată.

– Da, nu cred mai bine cos paiete, răspunse Teodor foarte categoric. Jane și Eva izbucniră în râs.

– Da restul gagicilor unde sunt? întrebă Teodor

– Păi Sof este la munte cu Ștefan la făcut poze și Alexandra este în escapadă romantică cu Robert la Roma, zise Eva.

– Ah bun așa, una caută semnalul de la telefon în Bucegi iar cealaltă e la cerut în căsătorie, spuse Teodor emfatic.

– Aoleu nu mai fi rău, ripostă Eva.

– Da corect și plus că de unde știi ca o să o ceară pe Alexandra de nevastă? întrebă Jane contrariată.

– Măi, iar nu credeți în puterile mele de prezicător? Am zis sau n-am zis acum doi ani că nu trece vara fără ca Ștefan să o ceară pe Sofia? întrebă Teodor retoric. Jane nu putea să nu recunoască că avea dreptate.

– Așa este dar acum e diferit, Robert are 40+, spuse Eva.

– Tocmai, cât combustibil  crezi că mai are în rezervor? spuse Teodor ridicând sugestiv din sprânceană, vrea și el să se bucure de viață până ajunge să umble cu tubul de oxigen după el.

– Groaznic ești, spuse Jane amuzată de cât de puțin politic corect putea fi prietenul ei. O să ajungi și tu să ai 40+, mai adăugă ea.

– Tocmai, daia zic! exclamă Teodor, să vezi atunci grabă pe mine. Cei trei începură să râdă.

– Hai fă-ne turul locației, știi că am venit doar să vedem nu să muncim, îl îndemnă Jane glumeț.

– Îmi imaginam, asta mică oricum deja cară o bidinea după ea, remarcă Teodor indicând către burta ușor crescută a Evei, dar tu madame nu scapi am niște chestii de vopsit care au nevoie de îndemânarea ta, adăugă el.

– Uf, bine fie, acceptă Jane

–  Hai să vă arăt perimetrul. Pentru următoarele 20 de minute Teodor le arătă fiecare colțișor al localului de dimensiuni potrivite, cu pereți purpuriu închis și candelabre extrem de strălucitoare.

– Foarte frumos dear, eu sunt curioasă însă cine o să iți curățe ție cristalele astea multe de pe lustre, spuse Eva în mod evident îngrijorată.

– Eh asta da problemă, zise Jane amuzată.

– Nu e de râs, răspunse Teodor, o să angajez o persoană special pentru asta, mai adăugă el.

– Serios? o să ai ”lustrangiul” tău personal? întrebă Jane râzând.

– Eh, când pui problma așa sună un pic interzis, recunoscu Teodor.

– Interzis, neinterzis, dear trebuie să faci o asigurare pentru eventualitatea unui accident, dacă își rupe omul gâtul în timp ce îți șterge ție cristalele, spuse Eva foarte serioasă. Jane și Teodor începură să râdă cu poftă.

– Aoleu deja ai creier de gravidă, remarcă Teodor.

– Nu fi misogin, replică Eva ușor înțepător.

– Păpuși știi doar că glumesc, răspunse Teodor îmbrățișând-o.

– Hai gata cu afecțiunea, ce trebuie sa vopsim? întrebă Jane.

– Uite astea, răspunse Teodor arătându-i câteva rame de tablou ce avea mulaje de fețe ieșind în relief.

– Ok, sunt mișto și un pic înspăimântătoare, tu le-ai făcut, nu? chestionă Jane.

– Da evident, doar nu voiai să dau banii pe unele făcute în China luate din En Gros, răspunse Teodor.

– Cum să credem așa ceva despre tine, adăugă Eva zâmbind, eu însă mă voi sustrage, mirosul ăsta de vopsea nu este compatibil cu starea mea actuală.

– Da dear sigur, ne vedem mai încolo? întrebă Teodor.

– Da! Jane vii și tu?

– Firește după ce vopsesc toate fețele astea o să am nevoie de un pahar de vin, zise Jane pe un ton glumeț.

– Hai la treabă, o îndemnă Teodor. Pentru următoarele câteva ore conversația și culoarea curseră în voie.

– Dear, trebuie să îți spun ceva, o anunță dintr-o dată Teodor.

– Ce e cu ceremonia asta? Nu e genul tău, s-a întâmplat ceva? întrebă Jane îngrijorată.

– Păi, în încercarea de a pune acest club pe picoare am întâmpinat ceva probleme și a trebuit să…

Teodor nu apucă bine să își termine bine fraza că pe una din ușile deschise intră Patrick. Jane rămase încremenită, vopseaua aurie se scurgea de pe pensulă pe tenișii ei fără ca ea să bage de seamă. Patrick părea încurcat iar Teodor arăta ca cineva care tocmai fusese prins de DNA.

– Bună, zise Patrick stingher, Teo îți las aici ce ți-am adus și vă las că văd că aveți treabă, spuse el punând cutia pe care o ținea în brațe într-un colț al camerei. Lafel de repede pe cât își făcuse apariția Patrick dispăru.

– Explică-mi, spuse Jane răspicat.

– Păi tocmai înainte să vină el pe neașteptate vroiam să îți povestesc că am avut niște probleme financiare cu barul și el s-a oferit să mă ajute… mărturisii Teodor descurajat.

– Și când te gândeai să îmi spui că intenționezi să îl faci pe Patrick parte integrată a vieții noastre de dragul clublui? ripsotă Jane complet indignată.

– Păi nu știu păpuși? era ok dacă îl făceai tu parte integrată, nu? atunci n-ai mai fi avut nimic împotrivă, răspunse el enervat, nu te-ai gândit că poate aveam nevoie de ajutor? adăugă el.

– Serios? Puteai să ceri ajutorul altcuiva, doar suntem prieteni, ripostă Jane.

– Nu cred că m-ați fi putut ajuta, în orice caz nu putem să îl urâm toți atunci când vrei tu, adăugă Teodor iritat.

– Doamne dar n-a zis nimeni să îl urăști, că doar n-a făcut nimic, zise Jane.

– Păi și atunci? Nu o să îl vezi mai deloc după deschidere, răspunse Teodor.

– E vorba de un pic de loialitate, plus că este un pic ciudat să fie așa legat de cineva la care țin, spuse Jane.

– Eva urmează să aibă un copil cu Nic, barman-ul lui Patrick nu crezi ca asta este suficient de permananent? zise Teodor, evident că nu vroiam să te pun într-o poziție delicată dar nici nu pot sa nu fac mereu ceva doar ca să vă protejez pe voi. Și brusc Teodor pusese punctele pe ”i”, Jane nu putea să nu se întrebe dacă ce voia nu era ușor nedrept față de prietenul ei și dacă nu cumva îi era teamă de cum avea să schimbe această veste relația ei cu Richard sau poate mai mult decât atât, felul în care ea se simțea față de Patrick.

– Nu cred că mai are sens să vorbim despre asta oricum, cred că am nevoie de ceva timp ca să diger toate astea, îi spuse Jane.

– Înțeleg, îi răspunse Teodor pe un ton undeva la limita între regret și răceală, era prima oară când se certau cu adevărat de când se cunoșteau și nici unul dintre ei nu știa cum să gestioneze lucrurile.

Pe drumul spre casă Jane își făcea zeci de scenarii în minte despre cum urma să îi spună lui Richard, despre cum avea să schimbe noua implicare a lui Patrick în afacerea lui Teodor totul – sau poate era doar o exagerare. Era pe cale să devină o mincinoasă? Sau doar din adins uitucă?

Acasă o întâmpină vocea groasă a lui Richard:

– Baby, ce s-a întâmplat? După un moment de ezitare, Jane răspunse:

– Unde ai vrea să încep?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s