69. Prima poziție mincinoasă

– Păi nu știu, începe de unde poți, răspunse Richard, deja un pic încordat. Jane era convinsă că fața ei spunea tot ce se întâmplase sau poate și ce urma să se întâmple?

– Ummmm….Patrick este partenerul “din umbră” al lui Teodor pentru noul lui club…am aflat azi, zise Jane într-un final, se pare că este o chestiune mai mult financiară, nu știu cât de mult  se vor intersecta drumurile lui cu ale restului de prieteni de-ai mei….adăugă aceasta.

Richard își recăpătă brusc mina echilibrată și tonul neutru:

– Afacerile sunt afaceri Jane, nu este cazul să facem o tragedie greacă din asta, draga mea, totuși nu suntem la școală să ne luăm jucăriile și să plecăm, spuse el.

– Trebuia să mă aștept că ai să spui asta, în fond și tu ai o relație bună cu fosta soție, remarcă Jane parțial ușurată, dar și cumva iritată; intuia că acum ar fi fost puțin ipocrită să nu îi convină dacă fosta doamnă “Ashby” ar fi ieșit din nou la masă cu Richard.

– Jane, nu este o problemă pentru noi prezența acestui tip, spuse Richard oarecum înțepat, atâta timp cât nu o vei face tu una. Asta ai de gând să faci? întrebă el. Richard se uita acum la ea cu o privire atât de iscoditoare încât lui Jane îi era teamă că orice respirație urma să îi fie interpretată și evaluată.

– Nu, evident, răspunse Jane, cumva nu la fel de convinsă pe cât și-ar fi dorit. Urăsc însă momentele în care trecutul se lovește atât de tare cu prezentul…adăugă ea șovăind.

– Jane, nu fi naivă, îi spuse Richard sever, asta este viața, nu te poți separa chirurgical de trecut.

– Da, ok, sunt eu naivă, ție nu îți este niciodată teamă că…

– Teamă că ce, Jane? întrebă Richard pe un ton foarte dur. Mintea lui Jane deja răspundea – “teamă că poate vrei înapoi”. După un moment de șovăire ea zise:

– Că ar putea avea un impact asupra prezentului.

Richard zâmbi aproape amar:

– Te mai întreb încă o dată, asta ai în plan să faci? Că în cazul ăsta nu are rost să ne pierdem timpul. Pentru mine, Jane adolescența, s-a terminat.

– Îți dai seama că nu plănuiesc să fac așa ceva, dar nici nu vreau ca aceste coliziuni cu trecutul să fie interpretate greșit de către tine. Am mai trecut o dată pe acolo, răspunse Jane cu o convingere pe care nu o avea.

– Atunci ar trebui să nu repeți aceleași greșeli, spuse Richard ferm, asta dacă ești cu adevărat sigură de ce spui.

– Da sunt, zise Jane cu tărie.

– Bun, în cazul acesta o să ies să iau alt ulei de măsline, ce ai tu în dulap nu se califică, probabil nu a făcut în viața lui cunoștință cu o măslină, declară Richard. Jane zâmbi pentru prima oară în acea seară.

– Ești foarte snob, spuse ea.

– Asta îți place la mine doar, afirmă Richard cu subînțeles.

– Nu numai, ripostă Jane.

– Rămâne de văzut, răspunse Richard în timp ce se pregătea să iasă din apartament.

Față în față cu ușa albă închisă de la intrare pe Jane o cuprinse o senzație de panică și în momentul acela singurul mod de a recupera controlul era prin a-l confrunta pe cel care cauzase tot haosul – Patrick.

Telefonul sună de două ori până când “victima” de la capătul firului răspunse:

– Da?

– Ce dracu’ crezi că faci? Zise Jane răspicat.

– Bună Jane! Dacă te referi la clubul lui Teodor – sunt doar afaceri Jane, răspunse Patrick cu o satisfacție în glas care era greu de ignorat. Nici el nu știa exact de ce era așa de mulțumit de reacția pe care o stârnise în ea.

– Serios, altă ”oportunitate de business” decât în grupul meu nu găseai? Ripostă Jane.

– Nu are legătură cu tine Jane, se apără Patrick, pot să am și eu o relație bună cu Teodor.

– Păi normal, că doar nu ai aproape niciuna cu părinții tăi, replică Jane tăios.

– Nu vreau să continui această discuție, ești absurdă, răspunse Patrick.

– Tu ești absurd! Exclamă Jane aproape urlând și închise telefonul.

Conversația care ar fi trebuit să îi aducă liniște o iritase și mai rău. Nervoasă își aprinse o țigară și se duse pe balcon.

Jane se uita la micul colț pe care îl amenajase “deasupra orașului”. Îi luase peste un an să aranjeze apartamentul pentru care plătea un credit de 30 de ani. Atâta muncă intrase în mica ei oază de liniște și cu toate astea nimic din ultimele 12 luni nu fusese liniștit. Încă un fum, mai aproape de apusul de soare care intarzia să apară, semn că vara nu mai era departe și nici peripețiile ei romantice. Din nou Jane nu putea să nu gândească că era într-un film romantic prost pe care îl finanța singură de peste 2 ani de zile. Și ca în orice scenariu previzbil care se respectă, unul dintre eroii principali îi întrerupse gândurile cu intervenția lui:

– M-am întors, zise Richard pășind în balcon.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s