70. Care era destinația inițială?

Ochii lui verzi păreau să fie ațintiți asupra ei din toate unghiurile, mâinile ei se întindeau parcă fără voia ei spre corpul bărbatului de lângă ea…..

Jane deschise ochii în dormitorul întunecta, fusese un vis – unul foarte real, încă simțea sub degete pielea fermă și atinsă de soare a lui -Patrick. În dreapta ei însă dormea nestingherit Richard. Cu pași nesiguri Jane se îndreptă spre baie, transpirația rece i se scurgea acum pe spate și tricoul de pe ea era umed. În lumina fanată de deasupra oglinzii Jane constată că arăta exact așa cum se simțea: ca dracu’.

– Babe, ești ok? se auzi mormăitul lui Richard din dormitor.

– Da, culcă-te, totul e ok, spuse Jane fără să gândească. Era convinsă că Richard avea să adoarmă instant iar ea era liberă să contempleze în fața unui pahar de apă rece, pe canapeaua din sufragerie momentul în care totul o luase razna – sau mai precis momentul în care ea o luase razna. Își aducea aminte de cum își imaginase pe vremea când era ea în liceu, că avea să fie viața ei la 30 de ani și cum arăta aceasta în prezent: o carieră oarecare, un bărbat în capul ei  și altul la ea în casă – nici urmă deci de viața ordonată și de aspirațile îndeplinite pe care le visase. Dar ce visase oare cu adevărat? O famile? O super carieră? Sau doar un pic de echilibru? Toate parcă deveniseră greu de atins după ce relația ei cu Sebastian eșuase, sau poate fuseseră mereu așa? Poate era doar ea care refuza să crească…..

Cu acest gând în minte puse mâna pe telefon:

– Hey Sof!

– Hmmmm, ce e deja 8? se auzi vocea somnoroasă a Sofiei în receptor.

– Nu, nu stai liniștită, doar eu nu pot să dorm, scuze că am sunat așa târziu.

– Ia zi dear ce s-a întâmplat? zise Sofia.

– Ții minte când stăteam în bancă în clasă și ne imaginam cum o sa fim la 30 ani? întrebă Jane.

– Daaa, așa? continuă Sofia.

– Ai ajuns unde credeai sau unde voiai sa ajungi? o mai întrebă Jane.

– Uf e o întrebare destul de grea pentru 3 dimineața, răspunse Sofia, …. nu știu ce să zic depinde, nu credeam vreodată că voi face alegerile pe care le-am făcut și că mi se vor potrivii – știi doar mi-am dorit altă meserie, n-am crezut că Ștefan va fi bărbatul…sau mă rog măcar bărbatul numărul 1, spuse Sofia glumeț.

– Da exact, mai merge o rochie, zise Jane amuzată.

– Sau nah, credeam că până acum aș fi avut un copil sau mă rog ar fi trebuit, acum sincer nu știu dacă sunt încă pregătită… continuă Sofia…. dar de ce întrebi?

– Am avut un vis dubios cu Patrick și m-am trezit brusc, fac ce fac și par să tot dau de el în viața mea iar cu Richard aici totul devine confuz, și am stat să mă gândesc că nu știu dacă am ceva din ce mi-am dorit când eram adolescentă sau ce mi-am imaginat că voi avea……spuse Jane pe un ton îngândurat.

– Ca paranteză să știi că l-am certat pe Teodor că singurul investitor pe care l-a găsit e Patrick, dar știi ce ar spune Alexandra aici nu? întrebă Sofia.

– Că el e aleseul, răspunse Jane imitând vocea dulce a Alexandrei. Cele două femei izbucniră în râs.

– Păi și ce crezi că te împiedică să ajungi ce ai vrut? sau nu știi dacă mai vrei? întrebă Sofia.

– Nu știu mi se pare că mereu sunt atrasă de tâmpenii și că refuz să mă maturizez…… răspunse Jane descurajată.

– Și ce crezi că eu sau restul suntem acolo? Eu azi iar m-am certat cu Ștefan că niciodată nu vrea să asculte ce îi zic și pe urmă fix ce am zis eu se întâmplă și avem discuțile astea de 5 ani. Câteodată trebuie să mergem în anumite direcții ca să putem să o găsim pe cea potrivită pentru noi….nu cred că ai de unde să știi…..e ok să faci și tâmpenii ca să găsești drumul – mă știi pe mine eu fac mereu ce vreau. În caz contrar nu voi înceta să mă întreb ce ar fi fost dacă. Jane ce vrei defapt? sau mai bine zis cu cine vrei? întrebă Sofia.

– Nu știu sigur, de la povestea cu Sebastian am rămas așa în expectativă și parcă totul în viața mea este instabil pentru că este în așteptare….răspunse Jane.

– Ok trebuie să terminăm cu faza cu Sebastian, zici că a trecut prin lumea ta, a tăiat curentul de la stâlp și a fugit cu robineți de la apa caldă, gata s-a terminat – clar nu mai ești lafel dar trebuie o dată să treci mai departe. Să trăiești ce ai acuma și dacă nimic și nimeni nu este pe placul tău, fă-le vânt și lui Richard și lui Patrick, schimbă job-ul – numai casa să nu o schimbi că de-abia ai luat împrumutul, concluzionă Sofia.

– Da corect, observă Jane parcă încercâd să zâmbească, a durat un an. Și dacă habar n-am ce vreau? întrebă ea.

– Atunci află? Folosește orice metodă și află, răspunse Sofia scurt.

– Și dacă fac mai mult rău decât bine? zise Jane îngrijorată.

– Honey, nici așa nu faci bine nimănui mai ales ție. Câteodată e nevoie sa fi un pic ”rea” și să încerci, ca să vezi încotro vrei să o apuci. Nu uita nu ești Nelson Mandela și probabil nici el nu era fără de păcat……În fond știi ce zic eu mereu – niciodată nu este vorba despre…

– ei, este mereu vorba despre noi, o întrerupse Jane pe prietena ei. Era fraza preferată a Sofiei și era o marcă a unui feminism personal, fără cotă obligatorie în parlament sau beneficii speciale pentru femei. Sofia nu avusese niciodată nevoie de asemenea lucururi – dacă nu ți se dă, iei sau creezi oportunitatea și pe urmă poți să dai și altora, atâta timp cât ți se mulțumește, e ok. Jane zâmbi, n-ar fi fost rău să fie un pic ”Sofistă” câteodată.

– Exact! Și pentru că acum este iar vorba despre mine, mă duc să dorm și lafel ar trebui să faci și tu, spuse Sofia căscând.

– Da, până nu se trezește Richard, îi răspunse Jane și ea era un pic mirată că nu venise până acum în sufragerie după ea.

– Da știu că doarme bine bărbatul ăsta al tău, zise Sofia pe un ton glumeț, noapte bună dear.

– Noapte bună……răspunse Jane și închise conversația….dar nu este al meu.

Cu pași înceți se strecură din nou în pat lângă Richard care se întoarse în somn către ea și o cuprinse în brațele lui calde parcă prea calde, Jane îi strânse mâna aproape cu regret – simțea că e pe cale să devină rea…..

A doua zi în pauza de masă Jane scria următorul mesaj: ”Bună, îmi cer scuze că te deranjez vroiam doar să îți spun că îmi pare rău pentru ultima noastră conversație, nu era cazul să explodez așa, mi-ar fi plăcut însă să nu fiu luată prin surprindere. Asta este tot ce vroiam să spun.” – destinatar Patrick

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s