68. O pată de vopsea pe haina mea

– Wow ce e aici! exclamă Jane la vederea găleților, cantității de folie de plastic și numărul de lucrători pe care Teodor îi coordona de parcă se născuse pe șantier. Ea și cu Alexandra îl vizitau pentru prima oară în locația ce avea să devină clubul lui Burlesque. După cum le anunțase la începutul anului, prietenul lor se ținuse de cuvânt, lăsase în urmă apele tulburi ale oceanului și părea că nici o bidinea nu putea sta în calea viselor sale cu paiete.

– Păpuși! Ați ajuns, însfârșit. Doamne m-au înebunit oamenii ăștia, trebuie să îi păzesc la fiecare pas și să umblu cu mătura după ei că n-ar strânge doamne păzește!

–  Oricum ar sta treaba tu pari foarte calificat, dacă clubul nu merge poți oricând să devii șef de șantier, constată Jane amuzată.

– Da, nu cred mai bine cos paiete, răspunse Teodor foarte categoric. Jane și Eva izbucniră în râs.

– Da restul gagicilor unde sunt? întrebă Teodor

– Păi Sof este la munte cu Ștefan la făcut poze și Alexandra este în escapadă romantică cu Robert la Roma, zise Eva.

– Ah bun așa, una caută semnalul de la telefon în Bucegi iar cealaltă e la cerut în căsătorie, spuse Teodor emfatic.

– Aoleu nu mai fi rău, ripostă Eva.

– Da corect și plus că de unde știi ca o să o ceară pe Alexandra de nevastă? întrebă Jane contrariată.

– Măi, iar nu credeți în puterile mele de prezicător? Am zis sau n-am zis acum doi ani că nu trece vara fără ca Ștefan să o ceară pe Sofia? întrebă Teodor retoric. Jane nu putea să nu recunoască că avea dreptate.

– Așa este dar acum e diferit, Robert are 40+, spuse Eva.

– Tocmai, cât combustibil  crezi că mai are în rezervor? spuse Teodor ridicând sugestiv din sprânceană, vrea și el să se bucure de viață până ajunge să umble cu tubul de oxigen după el.

– Groaznic ești, spuse Jane amuzată de cât de puțin politic corect putea fi prietenul ei. O să ajungi și tu să ai 40+, mai adăugă ea.

– Tocmai, daia zic! exclamă Teodor, să vezi atunci grabă pe mine. Cei trei începură să râdă.

– Hai fă-ne turul locației, știi că am venit doar să vedem nu să muncim, îl îndemnă Jane glumeț.

– Îmi imaginam, asta mică oricum deja cară o bidinea după ea, remarcă Teodor indicând către burta ușor crescută a Evei, dar tu madame nu scapi am niște chestii de vopsit care au nevoie de îndemânarea ta, adăugă el.

– Uf, bine fie, acceptă Jane

–  Hai să vă arăt perimetrul. Pentru următoarele 20 de minute Teodor le arătă fiecare colțișor al localului de dimensiuni potrivite, cu pereți purpuriu închis și candelabre extrem de strălucitoare.

– Foarte frumos dear, eu sunt curioasă însă cine o să iți curățe ție cristalele astea multe de pe lustre, spuse Eva în mod evident îngrijorată.

– Eh asta da problemă, zise Jane amuzată.

– Nu e de râs, răspunse Teodor, o să angajez o persoană special pentru asta, mai adăugă el.

– Serios? o să ai ”lustrangiul” tău personal? întrebă Jane râzând.

– Eh, când pui problma așa sună un pic interzis, recunoscu Teodor.

– Interzis, neinterzis, dear trebuie să faci o asigurare pentru eventualitatea unui accident, dacă își rupe omul gâtul în timp ce îți șterge ție cristalele, spuse Eva foarte serioasă. Jane și Teodor începură să râdă cu poftă.

– Aoleu deja ai creier de gravidă, remarcă Teodor.

– Nu fi misogin, replică Eva ușor înțepător.

– Păpuși știi doar că glumesc, răspunse Teodor îmbrățișând-o.

– Hai gata cu afecțiunea, ce trebuie sa vopsim? întrebă Jane.

– Uite astea, răspunse Teodor arătându-i câteva rame de tablou ce avea mulaje de fețe ieșind în relief.

– Ok, sunt mișto și un pic înspăimântătoare, tu le-ai făcut, nu? chestionă Jane.

– Da evident, doar nu voiai să dau banii pe unele făcute în China luate din En Gros, răspunse Teodor.

– Cum să credem așa ceva despre tine, adăugă Eva zâmbind, eu însă mă voi sustrage, mirosul ăsta de vopsea nu este compatibil cu starea mea actuală.

– Da dear sigur, ne vedem mai încolo? întrebă Teodor.

– Da! Jane vii și tu?

– Firește după ce vopsesc toate fețele astea o să am nevoie de un pahar de vin, zise Jane pe un ton glumeț.

– Hai la treabă, o îndemnă Teodor. Pentru următoarele câteva ore conversația și culoarea curseră în voie.

– Dear, trebuie să îți spun ceva, o anunță dintr-o dată Teodor.

– Ce e cu ceremonia asta? Nu e genul tău, s-a întâmplat ceva? întrebă Jane îngrijorată.

– Păi, în încercarea de a pune acest club pe picoare am întâmpinat ceva probleme și a trebuit să…

Teodor nu apucă bine să își termine bine fraza că pe una din ușile deschise intră Patrick. Jane rămase încremenită, vopseaua aurie se scurgea de pe pensulă pe tenișii ei fără ca ea să bage de seamă. Patrick părea încurcat iar Teodor arăta ca cineva care tocmai fusese prins de DNA.

– Bună, zise Patrick stingher, Teo îți las aici ce ți-am adus și vă las că văd că aveți treabă, spuse el punând cutia pe care o ținea în brațe într-un colț al camerei. Lafel de repede pe cât își făcuse apariția Patrick dispăru.

– Explică-mi, spuse Jane răspicat.

– Păi tocmai înainte să vină el pe neașteptate vroiam să îți povestesc că am avut niște probleme financiare cu barul și el s-a oferit să mă ajute… mărturisii Teodor descurajat.

– Și când te gândeai să îmi spui că intenționezi să îl faci pe Patrick parte integrată a vieții noastre de dragul clublui? ripsotă Jane complet indignată.

– Păi nu știu păpuși? era ok dacă îl făceai tu parte integrată, nu? atunci n-ai mai fi avut nimic împotrivă, răspunse el enervat, nu te-ai gândit că poate aveam nevoie de ajutor? adăugă el.

– Serios? Puteai să ceri ajutorul altcuiva, doar suntem prieteni, ripostă Jane.

– Nu cred că m-ați fi putut ajuta, în orice caz nu putem să îl urâm toți atunci când vrei tu, adăugă Teodor iritat.

– Doamne dar n-a zis nimeni să îl urăști, că doar n-a făcut nimic, zise Jane.

– Păi și atunci? Nu o să îl vezi mai deloc după deschidere, răspunse Teodor.

– E vorba de un pic de loialitate, plus că este un pic ciudat să fie așa legat de cineva la care țin, spuse Jane.

– Eva urmează să aibă un copil cu Nic, barman-ul lui Patrick nu crezi ca asta este suficient de permananent? zise Teodor, evident că nu vroiam să te pun într-o poziție delicată dar nici nu pot sa nu fac mereu ceva doar ca să vă protejez pe voi. Și brusc Teodor pusese punctele pe ”i”, Jane nu putea să nu se întrebe dacă ce voia nu era ușor nedrept față de prietenul ei și dacă nu cumva îi era teamă de cum avea să schimbe această veste relația ei cu Richard sau poate mai mult decât atât, felul în care ea se simțea față de Patrick.

– Nu cred că mai are sens să vorbim despre asta oricum, cred că am nevoie de ceva timp ca să diger toate astea, îi spuse Jane.

– Înțeleg, îi răspunse Teodor pe un ton undeva la limita între regret și răceală, era prima oară când se certau cu adevărat de când se cunoșteau și nici unul dintre ei nu știa cum să gestioneze lucrurile.

Pe drumul spre casă Jane își făcea zeci de scenarii în minte despre cum urma să îi spună lui Richard, despre cum avea să schimbe noua implicare a lui Patrick în afacerea lui Teodor totul – sau poate era doar o exagerare. Era pe cale să devină o mincinoasă? Sau doar din adins uitucă?

Acasă o întâmpină vocea groasă a lui Richard:

– Baby, ce s-a întâmplat? După un moment de ezitare, Jane răspunse:

– Unde ai vrea să încep?

 

Advertisements

65. EA: Femeia

eljp– Mulțumim, răspunseră ele bărbatului în costum ce le deschise ușa, în timp ce pășeau în sala ornată cu flori și lumânări din belșug. Cele trei femei știau că sunt privite, așa că o apăsare în plus pe pantoful cu toc care le punea în evidență gambele arcuite era aproape involuntară. Era o seară frumoasă iar Jane, Eva și Sofia veniseră să o susțină pe Alexandra la aniversarea de 7 ani a revistei căreia îi era acum redactor-șef  – ”EA”.

– Credeți că în seara asta se lasă cu dramă? întrebă Sofia împingând una din șuvițele ei culoarea lavandei după ureche.

– Ce, cum? scuze mă distrage de nu mai pot culoarea asta nouă din capul tău, arată ca o grădină de primăvară, zise Jane amuzată, da dramă sigur – stai că acum apare Andrei colegul de la marketing care tot umblă după Alex și vă garantez că Robert va fi în apropiere, mai adăugă ea chicotind.

– Aoleu ca babele la telenovele sunteți, spuse Eva râzând, haideți la bar să luăm de băut, eu doar miros și voi beți, concluzionă aceasta.

– Hai să-i dăm lui mami un suc de morcovi, până nu se bosumflă, zise amuzată Sofia, ne găsește Alexandra sigur.

Iar prezicerea ei nu se lăsă mult așteptată. Odată ajunse la bar, Jane o văzu pe Alexandra care se îndrepta cu frenezie către ea și fete, picioarele ei zvelte erau acoperite de o rochie lungă verde de mătase care se unduia la fiecare pas, Jane suspecta ca avea să descopere că spatele acesteia era gol. Cu siguranță Alexandra avea în plan să destabilizeze feng-shui-ul unui domn în mod special în seara aceea.

– Aici erați? V-am căutat peste tot! exclamă Alexandra.

– Eh serios, nu știai că ai niște prietene cam bețive? spuse Eva amuzată, bine eu nu, sunt doar hormonală.

Fetele începură să râdă.

– Cum vi se pare? e ok? vai ce m-am certat cu tipa de la flori și ăia cu prosecco-ul care voiau să îmi aducă altceva decât rose – gen nu contează domnișoară, cum să nu conteze, aoleu și fotografii de la panou tot dispar, le-am delegat Danei si Mariei să facă pungile dar ghici ce? Robert mi-a mai trântit 50 de invitatați pe ultima sută de metri…arghh și…..

Tirada Alexandrei a continuat pentru încă câteva secunde timp în care Jane și fetele se uitau la ea ca trei cucuvele luate prin susprindere – cu ochii mari și privirile nedumerite.

– Baby, trebuie să te liniștești, locul arată foarte bine, sunt convinsă că și fotograful își face treaba acum unde este defapt ”problema ta”? întrebă Sofia cu blândețe. Alexandra făcu un gest ușor cu capul spre mijlocul sălii, acolo Robert, cunoscut și sub numele de – ”bărbatul care i-a sucit mințile Alexandrei” – socializa cu lejeritate, înconjurat fiind de un număr considerabil de femei frumoase.

Parcă simțind că este privit acesta se întoarse către bar și își fixă privirea pătrunzătoare pe Alexandra, brusc Jane avea senzația că temperatura din aer tocmai urcase câteva grade. Alex fusese mereu cea mai intensă dintre ele dar de data asta își găsisie perechea.

– Aoleu parcă suntem în liceu, zise Eva exasperată, du-te la el și hai să rezolvăm o dată tensiunea asta au trecut două luni Alex, adăugă aceasta pe un ton dojenitor.

– Și ce vrei să fac, Eva? răspunse Alexandra încercând să își păstreze cumpătul și zâmbetul de cinci stele care se cerea într-o astfel de ocazie.

– Du-te la el, o încurajă Jane, cred că e destul de clar că nici el nu a trecut peste, mai spuse ea.

– Unul din voi trebuie să înceteze să se poarte ca la 18 ani, zise Sofia cu nonșalanță jucându-se cu cireașa confiată din cocktail-ul ei, presupunerea mea este că aceea vei fi tu, continuă ea.

Jane și Eva zâmbiră.

Alexandra le aruncă o privire bosumflată își îndreptă însă postura și o luă în direcția lui Robert. Restul scenei se derulă ca prin ecranul unui televizor sub ochii lui Jane, al Evei si al Sofiei. Colegul de la marketing care o plăcea pe Alexandra interceptându-i drumul, Robert observând această scenă și apropiandu-se de ei – colegul de la Marketing plecând cu coada între picioare – Alexandra gesticulând intens – Robert spunându-i ceva – Alexandra rămânând fără cuvinte.

– Ce credeți că i-a spus? întrebă Eva.

– ”Tu ești femeia visurilor mele când sunt cu tine tu îmi dai putere”, răspunse Sofia pe o voce muzicală.

Jane și Eva izbuniră în râs.

– Stați așa acum vine scena finală, le atenționă Jane. Și cu precizia unui ceas elvețian Robert se apropie de Alexandra, îi cuprinse fața între mâini și o sărută de parcă a doua zi îl aștepta pușcăria.

– Dap, aia era , să ciocnim, zise Sofia. Cele trei femei ridicară paharele. Buna dispoziție a grupului fu însă repede întreruptă de mâna unui bărbat pe umărul lui Jane. Aceasta se întoarse brusc aproape pierzand conținutul lichid a paharului.

– Bună Jane, zise străinul cu un zâmbet în colțul gurii. Jane nu avea cum să nu recunoască persoana – Mihai, sau primul, sau nemernicul, se uita acum la ea. Trecuseră peste 7 ani de când îl văzuse ultima oară din întâmplare într-o cafenea, ochii lui de un verde aproape transparent inspirau ca întotdeauna același lucru: o invitație. Sofia își arcui sprânceana, și ea îl știa pe Mihai, doar fuseseră colegi de liceu.

– Bună, nu mă așteptam să te văd aici, spuse Jane într-un final.

– Am venit cu un client, răspunse el nonșalant, tu?

– Prietena noastră este redactorul-șef, spuse Jane, în continuare mirată că dăduse nas în nas cu el.

– Și voi ați venit să o susțineți, nici nu mă așteptam la altceva, spuse Mihai, și Sofia felicitări pentru noul statut martial spuse el pe un ton jucăuș. Jane își aducea aminte cum Mihai nu părea să ia niciodată nimic în serios în afară de persoana lui. Sofia schiță un zâmbet strâmb – nu îl plăcuse pe Mihai vreodată, în opinia ei era un tip alunecos și extrem de egoist.

– Hai că v-am lăsat, poate ne vedem la o cafea, același număr nu? zise Mihai zâmbind.

Jane se uită la el mirată.

– Nu fi surprinsă doar nu credeai că l-am uitat? mai spuse Mihai și se întoarse cu spatele. Jane nu putea decât să îl privească cum se îndepărta – ceva la care el fusese mereu foarte bun. Timpul însă nu fusese așa de bun cu el cum s-ar fi așteptat Jane, emana în continuare o carismă incredibilă și era probabil mai în formă decît fusese în zilele lor trecute, dar fața îi devenise mai aspră, mai îmbătrânită.

– Nu credeam că o să-l mai văd pe acest personaj, spuse Sofia cu un oarecare dispreț, dar cine știe poate ești femeia vieții lui, mai adăugă ea.

Jane și Sofia izbucniră în râs.

– Îmi explică și mie ce se întâmplă? întrebă Eva contrariată.

– Da, da îți zic, stai să răspund, zise Jane, telefonul vibra cu insistență în geanta ei – era Richard.

–  Hello darling, se auzi vocea inconfundabilă a englezului în receptor.

– Hey, răspunse Jane încet. Ceva în tonul lui Richard o făcea adesea să se simtă îmbujorată ca o fată de liceu care se uită pe sub pleoape la băiatul pe care îl place.

– Mai ai loc și pentru mine la tine în apartament? o întrebă Richard.

– Da am….răspunse Jane ezitant.

– Perfect, ne vedem mâine de dimineață, scuză-mă trebuie să intru într-un conference call acum, adăugă el.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Sofia.

– Richard, vine mâine în țară, răspunse Jane.

– Păi și de ce ești așa mirată? întrebă la rândul ei Eva.

– Pentru că știam că nu poate să vină decât peste o lună, spuse Jane categoric.

– Eh, după ce l-a cunoscut pe Patrick de revelion eu zic că vine după ”femeia lui”, zise Sofia emfatic.

Eva izbucni în râs.

– Da, eu femeia…vieții, remarcă Jane cu un zâmbet neconvingător.

 

 

64. Previziuni astrologice

fotjkojporcreatedAburul se ridica încet din cana de cafea pe care o ținea între mâini, părea că este o dansatoare exotică care dă leneș din buric la sfârșit de program.

Jane trecea în revistă ultimele două săptămâni în ordinea factorului lor uau: 1. Prietena ei Eva, cea care calcula orice, se pregătea să intre într-un perimetru necalculat – cu copil pe drum al cărui tată urma se fie la rândul său foarte tânăr. 2. Mama ei, ajunsese pe masa de operație și scăpase de complicații serioase ca prin urechile acului. 3. Richard fusese lângă ea la fiecare pas, ba mai mult își prelungise șederea în România pentru a fi acolo lângă ea de sărbători. 4. În seara de revelion Patrick își făcuse apariția în mica trattorie în care sărbătorea grupul, pentru că aparent avea ceva ce trebuia să îi dea lui Nic, lui Jane i se părea că Patrick avea multe chestii de dat lui Nic. Patrick o îmbrățișase atunci, întrebase din nou de starea mamei lui Jane și îi strânsese mâna lui Richard cu mai mult respect decât și-ar fi putut închipui Jane. ”Habar n-am când s-au întâmplat toate astea” conchise Jane în mintea ei.

– Bunăăă, se auzi vocea mereu cristalină a Evei care își trăgea scaunul să se așeze lângă ea la masa din cafenea. Era după program și fetele nu se mai văzuseră de ceva timp doar ele. După cum bine notase Ștefan la revelion: ”Sunteți cam nevorbite, mâțelor”.

– Am aterizat și noi, răsunară la scurt timp vocile Sofiei și Alexandrei. Doamne ce frig este afară, continuă Sofia.

– Da este, pentru tine oricum iubi, că doar  te urmărește mereu un congelator, zise Jane tachinând-o.

– Hahah ce funny ești, bine că te-a obișnuit pe tine englezul cu frigul, Ștefan e de la Constanța, răspunse Sofia scoțând limba afară.

– Așa direct din port, adăugă Eva. Fetele începură să râdă.

– Măi viitoare mămică văd că ești foarte bine dispusă observă Alexandra. Parcă te-ai mai obișnit cu ideea din câte văd.

– Ce pot să fac? Am hotărât ceva și Nic mă susține până la capăt. Într-adevăr la aflarea veștii că va fi tată Nic reacționase în cel mai neașteptat mod. O întrebase pe Eva dacă ar putea să numească copilul Emilia dacă era fată și apoi continuă prin a o lua în brațe și a improviza o melodie pentru Emilia. Până și Alexandra cu Sofia fuseseră mai panicate la aflarea veștii. Părinții Evei în schimb se dovedeau a fi un public mult mai exigent și Nic fusese deja supus unui interogaotoriu complet în legătură cu seriozitatea și viitorul său alături de Eva. ”Puștiul” – cum îi spunea Sofia, care nu concepea parteneriate romantice cu vârste mai mici sau mai mari decât a ei, nu se lăsase descurajat de viitorii bunici.

– Când ai următoarea programare la doctor? întrebă Jane. Putem să venim și noi?

– Sigur că da, de Nic însă nu scăpăm, trebuie să știe tot despre Emilia lui – este convins că va fi fată, spuse Eva în același timp amuzată și rușinată.

– Ce romantic, spuse Alexandra oftând. Ea și Robert nu se împăcaseră și singurul dialog pe care îl aveau de două luni încoace era un bună ziua scurt când se întâlneau la lift. Între timp, un coleg de la marketing pusese ochii pe ea și o invitase la masă. Alexandra refuzase folosind răceala care nu-i dădea pace drept pretext. Colegul în chestiune însă nu se lăsase și îi trimisese un buchet de flori superb pe care Robert îl văzuse la ea pe birou. Sofia prezisese atunci că nu va dura mult și Robert își va face reapariția. Alexandra în schimb nu era chiar așa de sigură.

– Trebuie să recuncosc că sunt impresionată de băiatul ăsta cine ar fi crezut, zise Sofia.

– Bine, cine ar fi crezut la modul general că anul ăsta vom avea un nou membru în grup venit pe cale uterină, adăugă Jane zâmbind ștrengar.

Fetele izbucniră în râs.

– Doamne ești groaznică, zise Eva, da nici eu nu credeam că voi fi prima, adăugă ea. Tocmai atunci ușa cafenelei se deschise și intră Nic, complet inadecvat îmbrăcat pentru vremea de afară, cu o căciulă uriașă pe care scria – ”I live for Rock” și cu un zâmbet mare ușor flancat de firele roșcate ale bărbii.

– Da trebuia să fiu eu….spuse Sofia aproape în surdină – dar Jane o auzise.

– Bună seară! Ce fac fetele? Se relaxează după birou? întrebă Nic pe tonul lui voios obișnuit.

– Da! nu vezi ce fețe avem? zise Jane zâmbind.

– Niște fețe minuante, răpunse Nic făcând cu ochiul și mai apoi sărutând-o pe Eva de parcă tot ce era în jurul lor se dematerializase, Doamne frumoasă ești! continuă el uitându-se la ea. Eva se înroși din cap până în picioare, declarațile în public nu prea erau pe placul ei. Jane  suspecta însă că tocmai asta îi plăcea la Nic – era mereu deschis și bine dispus.

– Oh ce frumos, se auzi vocea Alexandrei, și ce planuri aveți?

– Mergem să facem niște cumpărături și să dăm o raită pe la secțiunea pentru gravide și sugari, zise Eva.

– Eh nu doar atât, iubito, mergem să imprimăm un costumaș pe care să scrie ”tati e cel mai tare”.

– Serios? spuse Sofia amuzată, sunteți foarte dedicați văd.

– Eh nah asta crede el că vom cumpăra, ripostă Eva indignată iar Nic o pupă pe nas.

– Nu îmi mai uda nasul, zise aceasta strâmbânu-se.

– Hai la cumpărături cu voi, îi îndemnă Jane observând fața ușor abătută a Sofiei – ceva nu era în regulă.

Peste încă câteva minute cei doi viitori părinți își luară rămas bun .

– Ce se întâmplă cu tine? o întrebă Jane pe Sofia.

– Da, chiar așa adăugă Alexandra, te-ai cam decolorat la conversația asta despre copii.

– Vreți varianta scurtă sau aia extinsă? întrebă Sofia.

– Pe care vrei tu să o împărtășești cu noi, răspunse Jane.

– Păi într-un cuvânt, Ștefan de-abia așteaptă să fie tată iar eu trag de timp, mărturisi Sofia.

– Și care e motivul? Îți este pur și simplu teamă? Nu ești încă pregătită? întrebă Jane.

– Sau poate tu nu îți dorești? întrebă Alexandra la rândul ei îngrijorată. Să știi că este ok și asta, mai spuse ea.

– Nu, doamne, voi știți cât îmi plac mie copii, nu asta este. Nu știu ce fel de mamă voi fi. Sunt pretențioasă, aspră de multe ori, poate e meseria, poate sunt eu dar nu știu cum toate astea nu îmi vor afecta copilul. Știți câte chestii am avut eu să îi reproșez mamei și nu e o mamă rea, dacă ființa asta pe care eu o aduc pe lume se va simți la fel față de mie? Dacă o stric? spuse Sofia descumpănită.

Urmă un moment de liniște. Nici Jane și nici Alexandra nu știu ce să spună, în fond nu erau mame, ba mai mult erau două femei la 30 de ani care încă își căutau proverbiala ”fericire”, iar Eva era și ea la rândul ei un cobai al întâmplării.

– Uite, cu siguranță eu sunt cea mai puțin indicată persoană de sex feminin care să îți dea un sfat acum. Să nu uităm ca am fost bântuită 2 ani de fantoma unei relații mai bune în mintea mea decât în realiate și din cauza căreia am gafat cu un alt bărbat pe care chiar îl iubeam. Toate astea nu fost de ajuns și m-am încurcat cu șeful străin (Richard) care acum mă tot împinge să rămânem împreună chiar dacă eu m-am întors în Romania, iar eu ezit și mă gandesc la bărbatul numărul doi  – Patrick. Clar nu am trecut de liceu, spuse Jane.

– Eh hai nu mai exagera. Nu trebuie să fii așa aspră cu tine, insistă Alexandra.

– Și totuși, continuă Jane, nu cred că cineva este vreodată realmente pregătit să fie părinte și nici că devine neapărat pe parcurs pentru că mereu apare ceva nou. Mama ta făcut și ea ce s-a priceput și tu vei face lafel – cel mai probabil alte greșeli. Am văzut de curând un film în care unul din personaje îi spune mamei ratate din peliculă că nu e datoria copiilor să ne iubească ci a noastră ca părinți să-i iubim orice ar fi și indiferent de ce părere au ei despre noi. Cine știe poate este un adevăr și aici, încheiă Jane.

Sofia se uită la ea cu oarecare ușurare, parcă le spunea că acceptă posibilitatea că ar putea da greș uneori.

– Mi-ar plăcea să fie băiat, știu că multă vreme mi-am dorit fată dar am așa imaginea în fața ochilor cu Ștefan învățându-l să se dea cu bicicleta, să facă poze, ce e aia sa fii băbat adevărat – spuse Sofia imitându-l un pic pe Ștefan.

– Da mă, regulile masculinității după Ștefan Maxim – una dintre ele fiind: ”Tati, dimineața un bărbat adevărat își face freza” zise Alexandra amuzată.

Cele trei femei izbucniră în râs – acest scenariu nu era greu de imaginat. Distracția fu însă întreruptă de telefonul lui Jane.

– Ia uite, altă cocotă, zâmbind puse telefonul pe speaker.

– Olaaaa, ce faceți păpuși? se auzi vocea lui Teodor. Trecuseră luni bune de când îl văzuseră sau fuseseră pe fir toate cu el.

– Bunăăăă, răspunseră în cor Jane și cu fetele.

– Tanti cu plodul, nu e cu voi? întrebă Teodor pe un ton glumeț.

– Nu, e la cumpărături cu Nic, a venit și a luat-o de aici, îl informă Alexandra.

– Vedeți e ceva treabă de făcut cu bărbații ăștia roșcați, nu ați vrut să mă credeți dar iată ! spuse Teodor didactic.

– Dă mă știm, zise Sofia, ia spune tu ce faci?

– Păi ce să fac? Mă întorc definitiv acasă și îmi deschid un club Burlesque în câteva luni, afirmă Teodor mulțumit. O să am nevoie de ajutor și de mână de lucru la renovat, mai adăugă el.

Cele trei femei rămaseră cu gura căscată. Anul care se așternea acum în fața lor se prefigura unul dramatic, cu doi sugari de gât și o găleată de lavabilă în mână.

 

 

 

59. Mereu aceași și întotdeauna altfel

sdkjnkhTrecuse ceva vreme de când Jane stătuse la aceeași masă, față în față, cu fetele. Cu toate astea, multitudinea conversațiilor pe care le avusese cu ele pe Skype și la telefon de când plecase, o făceau să se simtă ca și cum nu ratase nimic. Acasă după câteva luni, Jane recupera noutățile din viețile fetelor în cafeneaua lor.

Alexandra era neobișnuit de nervoasă pe Robert, care, deși rămăsese bărbatul galant și generous de la începutul relației, își arătase acum o latură mai puțin plăcută. Cei doi erau împreună de aproape un an și petru cea mai mare parte păruse că sub aspectul scrobit și ușor rigid a lui Robert zăcea un tip suficient de romantic încât să îi mențină încântarea unei femei ca Alexandra. Totuși de câteva săptămâni încoace devenise ceva mai distant și petrecea mai puțin timp cu ea. Alexandra îi tot reproșase acest lucru până la inevitabila confruntare care o făcuse pe aceasta să își strângă lucrurile pe care le avea deja la el în apartament și să plece tunând și fulgerând.

– Eu încercam să îi zic că nu petrecem destul timp împreună, că și așa suntem mega ocupați și că trebuie să dea și el măcar un pic. Iar el mi-a spus verde în față că el oricum mi-a dat deja ceva, mi-a dat job-ul, m-a făcut redactor șef… ca și cum nu aș fi meritat-o. Nu mi-a venit să cred că a spus așa ceva. Am fost tentată să îmi dau demisia pe loc, jur.

– Cum adică ți-a dat job? replică Eva calmă. Nu înțeleg.

– Pur și simplu a zis: ”Oricum ți-am dat job, te-am făcut șefă!”, aparent promovarea mea este din mărinimia lui, exclamă Alexandra.

– Ești sigură că nu a fost doar o exagerare din partea lui? o întrebă Jane. Adică, nu știu, pare ceva mult prea urât ca să fie spus în serios…

– Nu știu, nici nu contează. Mi-am strâns ce aveam pe la el și am plecat. De atunci nu am mai vorbit, cred că vreau să îmi caut de lucru în altă parte.

– Dear, știi că noi ți-am mai spus că nu e bine să amesteci businessul cu plăcerea, da acum na…ce să faci… nu putem să alegem de cine ne îndrăgostim. Dacă îl iubești, poate ar trebui să vorbești cu el calm înainte, spuse Sofia.

– În momentul ăsta sunt pur și simplu cumplit de dezamăgită si foarte nervoasă, afirmă Alexandra. Tu cum ai reacționa dacă Ștefan ți-ar face așa ceva? întrebă Alexandra indignată.

Era rândul Sofiei să ezite un pic:

– Sincer l-aș strânge de gât dar asta nu înseamnă că e bine să procedezi așa, nici pe mine nu mă ajută că dau mereu cu pumnul înainte să vorbesc frumos, poate ar fi bine măcar să vezi despre ce este vorba. La cum te știm noi pe tine, cât de dedicată ești job-ului nu te-ai fi pus în postura de a te încurca cu Robert dacă nu erai chiar amorezată de el,greșesc?

– Subscriu, spuse Jane. Ca de obicei, Sofia parcă luase un cuțit și tranșase problema.

– Nu știu, mă mai gândesc, zise Alexandra umflându-și pomeții rotunzi și mișcându-și agitat picioarele interminabile.

– Așa să faci, spuse Eva și eu încă mă gândesc dacă mă mut cu Nic sau nu, adăugă ea rușinată.

Jane, Sofia și Alex izbucniră în râs.

– Da te tot gândești de aproape o lună nu? întrebă Jane retoric.

– Eva e genul care măsoară de 10 ori și taie o dată, spuse Alexandra zâmbind un pic mai liniștită acum.

– Dear, în ritmul ăsta nu o să mai ai ce să măsori dacă tot îl duci cu zăhărelul, zise Sofia.

– Te temi in continuare că îți invadează spațiul? Întrebă Jane.

– Da și nici nu vreau să ajung să dau de toate și să plece cu ele. Jane și fetele știau despre ce era vorba acum. Cu câțiva ani în urmă Eva încheiase o relație cu un tip, de treabă, mai domol și aparent inofensiv cu un venit instabil cu care deși nu locuise profitase de pe urma ei. Cu bani – sume mici dar repetat, relațile ei cu anumite persoane și într-un final cu locul de muncă pe care îl obținuse pe barba ei, pentru ca mai apoi să o părăsească neceremonios pentru că ea era ”prea rece și focusată pe carieră”. Trei luni mai târziu Eva aflase că se combinase cu o colegă de muncă cu o funcție mai mare.

– Iubita mea, Nic nu este așa, cred că putem spune multe despre el dar poți sa fi sigură că Patrick nu ar ține lângă el o asemenea persoană, spuse Jane. Și uite cum mintea ei se gândise la el fără să își dea seama, iar buzele ei o ascultaseră. Prietenele ei o priveau acum cu mirare.

– Dar tu ce faci? Întrebă Sofia cu curiozitate.

– Ce să fac? Aparent retrăiesc anul ălă de liceu în care am avut prea mulți prieteni…..Nu știu, e frumos, e ok, numai că nu știu, e ciudat. Nu sunt îndrăgostită de el cum am fost de Patrick sau de Sebastian, în viața mea adultă – să ne înțelegem, zise Jane spre deliciul fetelor. Nici măcar nu sunt sigură că sunt îndrăgostită de el, adăugă ea. Colac peste pupăză săptămâna trecută am cunoscut-o pe fosta lui nevastă…

– Uuuu, cum e? Vrem detalii! Spuse Alexandra încântată de parcă descoperise cadouri sub brad în dimineața de Crăciun.

– E frumoasă, foarte aranjată și am auzit ca nici prostuță nu e. Ce să zic, aia e. M-am simțit puțin așa… ca o fată îmbrăcat în blugi la Operă, ca și cum este un soi de provocare, răspunse Jane.

– Provocare, dear? Ea e fosta… spuse Sofia

– Da, știu… numai că am sentimentul că pentru că a fost măritată cu el, are acest drept istoric asupra lui.

– Asta e o prostie, sunt sigură. Nu am fost eu măritată cu nimeni, dar nu cred că o femeie poate să aibă vreodată vreun drept istoric asupra unui bărbat. Să fim serioși, nu e ca și cum sunt acest lucru sacru pe lume… spuse Eva amuzată.

– Corect, uită-te la mine sunt măritată și nu consider că Ștefan este acestă ființă sacră si vorba acea chiar îl iubesc…. zise Sofia cu glasul un pic jos.

– Știm ți-am văzut fața la nuntă, cum te uitati la el… remarcă Alexandra ciupind-o ușor pe Sofia care se rușinase puțin.

– Aveai mica ta mașinărie de fericire, spuse Jane cu afecțiune.

– Dar pentru tine care e mașinăria de fericire? Puse Eva punctele pe ”i”.

– Sincer nu știu, ori am eu personalitate multiplă sau pur și simplu atâtea persoane diferite – atâtea iubiri și relații diferite iar eu par să fiu mereu aceași și totuși alta care găsește ceva nou…..zise Jane mai mult pentru sine.

– Într-un final ai să aflii, toate aflăm care-cum suntem, în mare parte, zise Alexandra strângându-i mâna.

Jane nu putea decât să spere că așa era.

57. La judecătorie: ovarele vs. femeia reticentă

146496– Cred sincer că polipii mei s-au unit de la ploaia de aici. Pe bune, le-a fost frig și au zis să se încălzească, spuse Jane oftând.

Vizita la doctor fusese din nou plină de surprize.

Sofia izbucni în râs în receptor.

– Polipii tăi au foarte multă prezență de spirit, din câte văd, zise aceasta.

– Nu știu ce au sau nu, dar cert este că au antrenat și ovarele în această dezordine, m-am săturat, răspunse Jane exasperată.

– Treizeciul, pisi, aia e! Eu am ales să nu mă mai supăr pe anatomie sau pe doctor, desigur un tort cu bezea după fiecare consultație nu strică, spuse Sofia.

– Ești liniștită mental dar pe urmă dai în diabet, zise Jane sarcastică.

– Aoleu, nu mai fi așa ipohondră! ripostă Sofia jucăuș.

Tocmai atunci se auzi un sunet pe linie.

– Opa, cine a intrat? întrebă Jane.

– Eu sunt, se auzi tonul melodios și ultra bine dispus al Evei.

– Heei! răspunseră Jane și Sofia în cor.

– Ce am ratat? întrebă Eva.

– Pe ginecolog, spuse Sofia râzând. Hai fetelor, eu ies mă așteaptă Alexandra și nu pot să întârzii.

– Să întârzii peste sfertul tău academic de o oră? întrebă Jane amuzată.

– Hei, hei de data asta pot să dau vina pe tine, răspunse Sofia.

– Nu, nu, fugi! Nu doresc să o înfurii pe Alex înainte de un eveniment și și mai puțin având în vedere ce se întâmplă cu Robert, spuse Jane.

Relația Alexandrei cu acesta luase o întorsătură puțin plăcută.

– Da, corect, trebuie să stăm de vorbă cu ea despre asta când vii în țară weekend-ul viitor, zise Eva.

– Ok, gata, acum chiar am fugit, se mai auzi vocea Sofiei înainte de sunetul de sfârșit al conversației. Fără îndoială mai avea să întârzie un pic, fix cât o arcuire perfectă de tuș.

– Așa, gata, am rămas noi două, zise Eva.

– Da, ia spune-mi care este marea decizie despre care voiai sa să îmi vorbești? întrebă Jane.

– Nic vrea să ne mutăm împreună, răspunse Eva.

Pentru un moment Jane rămase fără cuvinte, lucru care nu i se întâmpla prea des. Nu se așteptase la această veste, probabil că nici restul fetelor. Jane găsise mereu fumoasă stângăcia romantică dintre el și Eva. Nic era un băiat simpatic și plin de farmec dar totuși foarte copil- sau poate nu? Sentimentul de uimire al lui Jane era dublat de grija că mai devreme sau mai târziu va fi nevoită să dea nas în nas cu Patrick. Acesta era până la urmă șeful și prietenul lui Nic. Sigur, teoretic nu-i mai păsa și totuși ar fi preferat ca el să nu fie atât de aproape ”de casă”. Fericirea Evei însă nu era un lucru pe care Jane voia să-l negocieze.

– Și tu ce i-ai zis? întrebă Jane într-un final.

– Că mă gândesc, răspunse Eva ezitant.

– Și te gândești sau nu prea vrei? o chestionă Jane.

– Nu e că nu vreau, dar eu de-abia m-am mutat anul ăsta și știi cât am investit în apartament, acum ce facem ne mutăm altundeva sau vine el la mine… spuse Eva.

– Păi de ce n-ar veni? Nu aveți loc sau nu vrei să îți păteze canapeaua albă? glumi Jane.

– Nuuuu, răspunse Eva zâmbind, adevărul este că îmi place să am spațiul meu…. nu credeam că o să ajung să zic asta dar e destul de greu să faci loc pentru altcineva în modul ăsta, în viața ta. Și știu că mereu ne-am plâns că ei nu vor sau nu sunt siguri, zise Eva parcă adresându-se unui grup mai mare de femei cu aceași dilemă.

Jane trebuia să admită că era o întrebare bună și la care nu se gândise vreodată. Pentru ea, în general lucrurile fuseseră diferite, bărbații din viața ei fuseseră cei reticenți, nepregătiți, niciodată nu fusese ea aceasta. Acum însă se întreba cum ar proceda ea în locul Evei.

– Îl iubești? întrebă Jane.

– Da… răspunse Eva.

– Atunci poate merită să încerci, în fond ce ai de pierdut? mai adăugă Jane.

– Trebuie să împart ceaiul de rostopască cu cineva… zise Eva râzând.

Era o aluzie la glumele care se făceau pe seama ei pentru afinitatea pe care o avea pentru orice plafar aflat pe o rază de 100 de metri.

– Da clar! exclamă Jane lafel de amuzată, poate trebuie să îi dăm un vot de încredere că are curajul la vârsta lui să se lege la cap, mai spuse ea.

– Da poate… uff un muzician/barman are însă stabilitatea financiară a unui licean, zise Eva oftând.

– Cu siguranță chestia cu banii în cuplu nu e ușoară dar nah îți place când îți cântă ”cu dor și foc că te-ar prinde de mijloc”, spuse Jane pe un ton muzical.

Eva începu să râdă.

– Eva, nu cred că sunt neapărat cea mai potrivită persoană care să îți spună cum ar fi bine să procedezi, vorba aceea, de un an de zile am atras atâta dramă în jurul meu încât aș putea să tai bilete la cinema dar poate pur și simplu trebuie să riști și să vezi ce se întâmplă. În cel mai rău caz te alegi cu o melodie despre tine – Taylor Swift style, adăugă Jane.

– Ești foarte înțeleaptă azi, spuse Eva cu căldură.

Gândurile lui Jane erau deja în altă parte însă. Înțeleaptă – ea? Nu prea, sărise dintr-o barcă în alta și deși o parte din ea era în continuare pregătită să dea foc la totul în jurul ei doar pentru că putea să iasă din propiul ei tipar, cealaltă parte era nemulțumită. Avea senzația că mai nou trăia cu propia ei instanță de judecată în minte care o întreba mereu: Încotro te îndrepți?

 

44. Ginecologul, terapia de grup și plantele

lopJane se uita la licoarea roz din paharul de cocktail, cu picior perfect de sticlă, și se întreba de ce viața ei nu putea sa aibă aceleași contururi clare.

În mod neașteptat ajunsese prima la locul unde urma să se vadă cu fetele – un restaurant nou și simandicos cu bărbați plini de bani și femei parcă desenate – un pic incomfortabil. La masa de lângă, o femeie foarte frumoasă îi spunea în mod complice chelnerului:

– Să îmi ții masa asta te rog, am rezervare până pe după-amiază, îl duc la aeroport și mă întorc cu altul. Chelnerul dădu aprobator din cap în timp ce se uita la bărbatul străin care stătea lângă ea.

”Cine ar fi crezut că transferurile la aeroport sunt așa lucrative”, își zise Jane zâmbind în sinea ei.

– Bunăăă, se auzi vocea inconfundabilă a Evei, scuze de întârziere, închidere de lună ce să faci, Sofia și Alexandra parchează și ele acum.

– Nu e o problemă, răspunse Jane, mi-ați dat timp să studiez societatea din jur.

– Da, clar, zise Eva zâmbind.

Tocmai atunci își făcură apariția Sofia și Alexandra. După ce se îmbrățișară și băuturile fură instalate pe masă, întrebările la adresa lui Jane începură să curgă.

– Ce faci femeie cu cei doi bărbați  din viața ta? o întrebă Sofia foarte direct.

– Care doi? Patrick și-a făcut literalmente bagajele și s-a cărat, iar Sebastian trimite mesaje criptice ca un licean în călduri, răspunse Jane exasperată.

– Eh, hai că nu e chiar așa, cred că dacă îl vrei pe Patrick înapoi mai e o portiță acolo, zise Alexandra cu optimisul ei obișnuit.

– Și să îi ofer ce? în momentul ăsta mă port ca Sebastian și nu vreau asta. E o perioadă proastă pentru mine să fiu pe bune cu Patrick, poate chiar cu oricine. Aparent sunt și mai sechelată decât credeam. E penibil, nu par să mă pot aduna așa că mai bine îl las să plece.

– Ții la vreunul din ei? o întrebă Sofia. Nu mă înțelege greșit, nu e nici o problemă dacă nu simți nimic pentru unul din ei și ai nevoie de validare ca să mergi mai departe, adăugă aceasta.

– Ok, asta este oribil, zise Eva contrariată.

– Da este, dar știi că uneori e adevărat, spuse Alexandra pe un ton gânditor.

– Poate părea ciudat având în vedere ezitarea mea dar chiar țin la Patrick, n-am însă curaj să risc să fiu în continuare persoana de căcat doar ca să îl păstrez. Îmi e teribil de dor de el. Azi când eram la ginecolog unde am avut această experiență ușor ireală de care sigur am fi făcut mișto împreună, mi-am dorit foarte mult să îl sun.

– Aoleu, ai pățit ceva? întrebă Eva îngrijorată.

– Nu, aparent ai nevoie de control ginecologic ca să îți reînoiești carnetul.

– De ce? Le e teamă că uterul te împiedică să conduci? întrebă Alexandra mirată.

– Fac control și bărbaților ? Ștefan trebuie să își reînoiască carnetul și aș vedea potențial de multe glume aici, zise Sofia chicotind.

– Nu, doar femeilor, este de fapt o metodă de a strânge date despre starea de sănătate a populației, replică Jane.

– #femeilesuntbolnave, zise Sofia ironic.

– Toate ca toate, dar tipa care mi-a făcut controlul cred că a fost explorator într-o altă viață, jur, căuta drumul către tropice pe acolo. La un moment dat, am vrut să îi spun ca nu este o zonă detașabilă, spuse Jane cu patos.

Eva, Sofia și Alexandra râdeau cu poftă.

– Auzi, crezi că de aici le vine unor bărbați ideea că e de gumă și că se poate trage în toate direcțile? întrebă Eva pe un ton jucăuș.

– De ce dear, Nic așa crede? Lasă că e în creștere, zise Alexandra râzând.

Sofia o ciupi de braț.

– Nu, ripostă Eva zâmbind.

– Nu știu fetelor, cert este că am mers la ginecolog și era să plec cu o infecție urinară.

Cele patru femei izbuniră în râs. Cu atmosfera destinsă și dramele lui Jane lăsate pentru moment în urmă, timpul era perfect pentru a vorbi de petrecerea burlăcițelor, buchete, rochii și planurile pentru zilele de vară care se instalaseră deja.

Alexandra acceptase oferta de a prelua postul de editor șef, deși fetele o avertizaseră că legătura ei cu Robert, care cumpărase revista avea să stârnească un val de vorbe despre ea în piață. Alexandra era însă hotărâtă. Eva continua să se poarte ca o adolescentă amorezată și se pregătea de primul weekend cu Nic la munte cu cortul, spre deliciul prietenelor ei.

– Eu am o singură întrebare: cum rezolvi cu toaleta? Sau mergi la cules de plante pentru ”plafarul tău”? întrebă Jane amuzată.

Sofia și Alexandra își stăpâneau cu greu râsul.

– Sunteți niște snoabe, răspunse Eva aparent vexată.

– Las-o mă, îi place de el, normal că merge pe munte după el, spuse Alexandra cu o voce plină de afecțiune.

Următoarele câteva ore se scurseră pe nesimțite, până când, rămase în fața restuarantului, Jane și Eva așteptau taxiul.

– Îl voi suna pe Sebastian și mă voi vedea cu el, zise Jane din senin.

– Foarte bine, cum zici tu mereu: taie răul de la rădacină! spuse Eva ferm.

36. Fețe cunoscute și surprize plăcute

FotorCreated 567Trecuseră două săptămâni de când Patrick își făcuse din nou drum în viața ei iar lucrurile păreau să reintre în normal – normalul dinainte de reapariția lui Sebastian. Acesta din urmă nu își mai făcuse simțită prezența.

În sufragerie, în fața televizorului, Jane își călca atent rochia. În seara aceasta, barul lui Patrick avea să găzduiască un concert de blues al cărui solist era nimeni altul decât Nic. Eva era, evident, entuziasmată și îi prezentase online lui Jane jumătate de garderobă  pentru a găsi ținuta potrivită.

– Gata, s-a încheiat consilierea vestimentară cu Eva? spuse Patrick în timp ce își făcea apariția în sufragerie.

– Da, răspunse Jane ridicându-și privirea către el.

Patrick trona în mijlocul camerei ei, decorată feminin, cu o masculinitate complet nestingherită. Un prosop alb îi înconjura talia, venele brațelor îi ieșeau în relief iar câteva picături de apă i se scurgeau pe abdomenul aproape perfect modelat. Deși nu era prima oară când Jane îl vedea ”sumar îmbrăcat”, parcă de abia acum îl zărea în toată splendoarea lui de copertă Men’s Health.

– Iubito, dacă te mai uiți mult așa la mine rochia aia o să ia foc, zise Patrick zâmbind mulțumit în timp ce se apropia de ea pentru a-i lua fierul din mână.

Jane își dădu dintr-o dată seama că avea buzele ușor între deschise și obrajii probabil îmbujorați.

– Hai lasă-mă pe mine, du-te să te machiezi, adăugă el pe un ton blând. Jane nu se împotrivi.

– Te cam distrezi pe seama mea nu? îi zise ea râzând.

– Doar un pic. Îmi place să te văd așa neliniștită, spuse Patrick ridicând o sprânceană sugestiv.

– Vezi să nu mă neliniștesc de tot, privind un bărbat la bustul gol în timp ce îmi calc rochia, zise Jane jucăuș.

– Să dau și din fund? întrebă Patrick amuzat.

– Nu e nevoie, fii atent la dunga aia însă, zise Jane apucându-l ușor de posterior.

– Hai, fugi la machiat, nu mai hărțui bărbații la locul de muncă, spuse Patrick cu un zâmbet larg pe față.

 

O oră mai târziu, Patrick și Jane se țineau de mână în barul lui în timp ce așteptau ca Nic să apară pe scenă cu trupa. Sofia era într-o dezbatere aprinsă cu viitorul ei soț, Ștefan, despre natura artistică a pozelor de nuntă, în timp ce Alexandra schimba mesaje cu Robert, care nu putuse să ajungă – sau cel puțin asta era varianta oficială.

Eva, însă, era probabil cea mai prezentă dintre toți. Se mutase cel mai aproape de scenă iar ochi ei mari, albaștri, erau lipiți de aceasta. Perioada ei de visare fu însă întreruptă de o altă femeie mică de statură cu părul negru care se așeză și mai aproape de scenă.

– O, Sandra e aici, îi spuse Patrick lui Jane.

– Cine e Sandra? întrebă Jane.

– O tipă care tot umblă după Nic, studentă la teatru, cred că are 21.

– Ok, trebuie să mă duc să o avertizez pe Eva că are concurență, zise Jane pe un ton protector.

– Nu cred că o putem numi concurență, lui Nic  îi cam place de Eva.

– Au fost împreună? … Nic și cu Sandra?

– Nu, nu cred, răspunse Patrick. Jane tocmai se pregătea să meargă către prietena ei pentru a-i semnala ”rivala” când Nic se urcă pe scenă. Patrick o trase înapoi înspre el și o cuprinse în brațe.

– Lasă că îi zici după, îi murmură el la ureche.

Primele acorduri începură să răsune în bar, iar în curând publicul era captivat de energia și intensitatea solistului. Cu ochii închiși, cu o șuvită roșcată ușor cârlionțată căzându-i pe ochi – Nic era cu siguranță o prezență. Nici măcar picăturile de transpirație care îi străluceau pe frunte nu îți puteau distrage atenția de la vocea lui guturală care se scurgea voluptos și felul în care strunea chitara. Jane înțelegea de ce Eva era pregătită să lase registrul contabil acasă și să plece cu cortul la mare – aparent acesta era unul din lucrurile preferate ale lui Nic.

– E clar, am pierdut-o, zise Alexandra venind lângă Jane. Cele două femei zâmbiră.

Prima repriză se terminase când Eva își făcu drum către Jane și restul.

– Cred că e cazul să mă retrag, a intrat actrița, le spuse Eva atrăgându-le atenția către scenă în fața căreia Nic și Sandra se conversau.

– Mamă, dar te-ai informat repede, spuse Jane mirată.

– M-am informat și mă retrag. N-am energia unei tipe de 21 ani.

– Cum să te lași așa, dacă este jumătatea ta? spuse Alexandra serios. Cele trei femei izbucniră în râs.

– Eh lasă că mai sunt și alte jumătăți, zise Sofia amuzată, dar serios acum, unde îți este spiritul de cougar?

– Acasă și e obosit, răspunse Eva un pic bosumflată.

– Eu zic să-l trezești, ”Bon Jovi” vine spre tine, spuse Patrick care se alăturase și el fetelor.

In câteva secunde Nic era lângă ei.

– Hei, pleci? întrebă Nic.

– Păi…. ezită Eva.

– Eu zic să rămâi, îi spuse acesta pe un ton expectativ.

– Am văzut că ești ocupat, îi zise Eva.

– Cu Sandra? Nu sunt, dar aș vrea să îmi ocupi tu timpul, zise Nic pe un ton ștrengar.

Fără să mai aștepte un răspuns de la Eva sau să se lase intimidat de fețele care îl priveau, Nic o sărută. Și uite așa Eva rămăsese complet fără cuvinte.

Zece minute mai târziu, Eva era în fața scenei sorbindu-l din priviri pe Nic care începuse a doua repriză de cântat. Sofia, Ștefan și Alexandra erau absorbiți de muzică, în timp ce Patrick se furișa prin spatele lui Jane.

– Gata, domnul patron, ți-a făcut treaba? îl întrebă Jane.

– Da, mai am un singur lucru de făcut, răspunse accesta, cuprinzându-i talia.

– Ce anume? zise Jane.

– Să te întreb dacă vrei să vii cu mine la Paris în două săptămâni….

 

27. Ia-ți mireasă rochie bună

FotorCreated789Paradisul nunților pe steroizi se afla în fața ochilor lui Jane. O cameră înaltă cu ornamente vopsite în auriu, mese ticsite cu mărturii pentru invitați, zeci de modele de fețe de masă și și mai multe de verighete – care, sincer, arătau toate la fel.

Deși totul părea ușor generic și ștampilat cu fraza ”Made in China”, nu era nimic generic în faptul că prietena ei cea mai veche, Sofia, urma să se mărite în aproximativ 7 luni. Jane, fetele și Teodor erau hotărâți să o ajute pe viitoarea mireasă să găsescă ‘acea rochie’.

În prezent, erau toți așezați cuminți pe canapeaua opulentă și extrem de albă a salonului, așteptând-o pe Sofia să își facă apariția din cabina de probă.

– Nimic de călugăriță, dears, se mărită, nu merge la mânăstire! spuse Teodor concentrat pe un catalog de rochii.

– Da, clar, dar nici una de dansatoare exotică, spsuse Eva, la fel de concentrată.

– Fără extreme. Nici la mânăstire, nici la bordel, ne-am înțeles, adăugă Jane, uitându-se curioasă spre cabina de unde se auzea foșnet de material.

– Sunt aici! Am ajuns! A probat prima rochie? răsună vocea Alexandrei.

– Nu, dragă, dar mai încet că sperii mireasa! Stai jos! spuse Teodor pe un ton autoritar.

Alexandra părea că ar fi vrut să protesteze faţă de tonul de navigator, dar știa că ocazia nu-i permite, așa că se așeză pufnind pe canapea. În momentul următor, Sofia ieșea temătoare din cabina de probă.

Jane se uita la prietena ei, dintr-o dată timidă și un pic îmbujorată – atât cât îngăduia fața perfect conturată a Sofiei. Pentru Jane, momentul părea oarecum ireal. Mai ieri împărțiseră aceeași bancă în liceu și încercaseră cu chiu cu vai să treacă la mate. Restul fetelor și Teodor se uitau la fel de fermecați la femeia în alb din fața lor.

– Ce faceți? Ați amuțit? Sunteți bolnavi? spuse Sofia pe un ton jucăuș în timp ce se poziționa în fața oglinzii.

– Da, da, hai gata cu minuneala, e doar o rochie albă! Dai cu vin pe ea și gata. Ești foarte frumoasă dear, spuse Teodor zâmbind.

– Teo!! îl avertiză Eva.

– Jane? întrebă Sofia.

– Scuze, m-am emoționat un pic. Da, subscriu, chiar ești foarte frumoasă Sof, răspunse Jane cu un zâmbet foarte larg. Sofia îi aruncă o privire caldă și plină de înțeles.

– Da “prințesă” nu probezi? întrebă brusc Alexandra.

Toată lumea începu să râdă.

– Ce e, ce am zis? se miră Alexandra.

– Nimic. Da, sigur probez. Mai sunt 7 rochii în cabina aia, printre care și una pe sub care ar încăpea tot Circul de Stat, spuse Sofia. Momentul setimental se încheiase și era din nou Doamna Director, cum îi plăcea lui Jane să o tachineze uneori.

– Până te schimbi tu, stai că avem bârfă aici. Alexandra, ce e cu seniorul ăla care îți dă târcoale? Și tu, Eva, ce ai învățat de la băiețelul ăla de la barul lui Patrick? Te tot vrăjea el acolo în spatele barului… spuse Teodor.

– Are 23! Nu e băiețel! Are 45! E matur, nu bătrân! exclamară Eva și Alexandra aproape simultan.

Jane și Teodor izbucniră în râs în timp ce din cabină se auzi o foșnitură puternică.

– Stați că ne cade mireasa, ești bine Sof? întrebă Teodor.

Răspunsul fu un bombănit și un set de scuze față de domnișoara care o îmbrăca și o dezbrăca pe Sofia.

După cele 7 rochii, alte comentarii acide ale lui Teodor și micile confesiuni ale Evei și Alexandrei, Jane și Sofia stăteau la o masă în cafeneaua lor.

– Îmi e un pic frică, știi? spuse Sofia uitându-se în cana cu cafea.

– Știu. M-aș îngrijora dacă nu ți-ar fi un pic, îi răspunse Jane.

– Cum așa? întrebă Sofia nedumerită.

– Păi așa știu sigur că te-ai gândit bine la ce faci, spuse Jane.

Cele două femei își zâmbiră. Viețile lor erau în plină schimbare, dar acum erau aici, împreună.

25. Vânătorul, căprioarele și șampania

FotorCreated4365Candelabrul opulent și un pic kitschos lumina sala de bal plină de fețe mai mult necunoscute. Jane le aștepta pe Eva și Sofia la bar. Alexandra era undeva înăuntru, zâmbind politicos, plimbându-și rochia cu trenă de colo-colo pe imitaţia de marmură roz. Era gala de decernarea premilor de excelență a revistei la care lucra și o primă ocazie să le facă cunoștință fetelor cu Robert.

Robert Alexandrescu, 45 de ani, divorțat, CEO al trustului media care era pe cale să cumpere revista și, mai nou, bărbatul care îi trimitea flori zilnic Alexandrei și cu care aceasta avusese patru ieșiri în oraș remarcabile.

– Hai, mai trageți puțin sufletul aici, lângă mine și doamna Vodcă Tonică, îi spuse Jane Alexandrei aprinzându-și țigara.

– Îmi place să te văd așa, mi-a fost dor de buna ta dispoziție cam scumpă la vedere în ultimul an. Aparent face și Patrick ceva bun, spuse Alexandra zâmbind larg.

Avea acel gen de sinceritate care nu lăsa vreo urmă de îndoială că se bucură pentru tine cu adevărat. Pentru Alexandra, romantismul era o condiție de existență pentru care nu-și cerea niciodată scuze.

– Păi Sebastian m-a ajutat să dau câteva kile jos, iar Patrick mă face să mă simt mai bine. Împreună fac un bărbat aproape perfect, zise Jane râzând.

– Da, așa e, răspunse Alexandra la fel de amuzată.

– Vin fetele, spuse Jane uitându-se la Sofia și Eva care se apropiau de bar.

Cu părul blond, aranjat în bucle pe o parte a umărului și cu rujul ei rubiniu, Eva părea o ingenuă tentantă, desprinsă dintr-un film din anii ’40. Sofia, în schimb, era întruchiparea unei prințese amazoane cu părul legat strâns într-o coadă, perfect dreaptă, pășind cu nonșalanță pe niște tocuri imposibile.

Uitându-se la privirile aprobatoare ațintite spre prietenele ei, Jane nu putea decât să zâmbească – ”fetele ei” aveau al naibii de multă atitudine.

– Așa… unde e marele CEO, că nu am suportat-o pe sclifosita de la intrare degeaba, vrem să vedem ”specimenul”, zise Sofia zâmbind cu subînțeles către Alexandra.

-Iar ai găsit fix tu persoana cu cele mai multe ifose de la un eveniment monden? spuse Jane amuzată.

– Doamne, parcă am lipici la ele, jur, era foarte suficientă draga de ea, parcă îmi făcea o favoare că mă căuta pe listă, răspunse Sofia.

– Poate ți s-a părut dar o să mă duc să văd despre ce este vorba, zise Alexandra un pic iritată.

– Nu pleci nicăieri, noi am venit cu un scop aici, de fapt, două: să bem în timpul săptămânii și să îl vedem pe domnul cu vino-ncoa, spuse Jane răspicat.

– Da, darling, evident… adăugă Sofia strângându-i aprobator mâna Alexandrei.

– Robert o să urce acum pe scenă să acorde un premiu și pe urmă o să vină să vă cunoască, spuse Alexandra, roșind un pic.

– Perfect, hai să bem atunci, zic, le îndemnă Eva întinzându-le câte un pahar de Prosecco.

Vocea guturală de la microfon le atrase atenția celor patru femei. Pe scenă se urcase un bărbat înalt, cu ochelari și ținută impozantă. Costumul  impecabil venea ca turnat pe el, era tuns la zero cu o barbă bine îngrijită, nimic nu-i trăda vârsta, în afară de ușoara severitate a trăsăturilor.

– El este, spuse Alexandra cu un zâmbet de școlăriță care le arată prietenelor pentru prima oară băiatul de care îi place și care, evident, nu îi știe numele. Bărbatul de pe scenă, însă, îi știa bine numele Alexandrei, după cum aveau să afle Jane și fetele.

– Bună seara, străine, zise Jane ridicând în aer paharul spre deliciul Evei și Sofiei.

– Lasă mâna jos poate te aude, nu vreau să mă fac de râs, o certă Alexandra.

– N-aude până acolo, e bătrân, ai uitat? adăugă Jane tachinând-o.

– Hai mă, protestă Alexandra.

– Surd, nesurd, e bun, n-am ce să zic, aprobă Sofia.

– Suntem toate de acord cu asta, adăugă Eva.

Jane se uita la privirea mulțumită a Alexandrei – era clar, Robert intrase pe sub pielea ei. Jane și fetele aveau prin urmare sarcina să vegheze asupra ei, nu se știa  ce ascunde acest bărbat sub aparența sa impecabilă.

Peste câteva minute, obiectul fascinației Alexandrei se afla printe ele, salutându-le politicos și complimentându-le pentru ținutele lor. Robert părea un vânător versat între patru căprioare. Jane îl observa atent: un vorbitor elocvent și foarte conștient de compania în care se afla. Privirea lui, însă, sugera că era foarte sigur de victima pe care și-o alese – Alexandra.

– O sticlă de șampanie pentru aceste domnișoare te rog, comandă Robert barmanului. Mi-a făcut mare plăcere să vă cunosc, acum însă trebuie să o răpesc pe Alexandra, avem ceva de discutat.

Alexandra zâmbea ușor încurcată în timp ce mâna lui Robert o cuprinsese pe a ei și fără prea multe cuvinte se despărți de Jane și de fete.

– Ne place de el? întrebă Eva pe un ton ușor suspicios.

– Rămâne de văzut, zise Jane trăgând din țigară.

20. Amazoanele, vinul și bărbații

491Camera era amenanjată în stil shabby chic cu nuanțe de gri-albastru și alb. Jane se uita împrejur cu admirație, Eva reușise să facă din noul ei apartament un mic paradis feminin, cu predispoziții serioase la pete.

– Știi că totul în această cameră o să se murdărească într-o săptămână? spuse Jane zâmbind.

– Nu și dacă vă îmbrac în costume de protecție, răspunse Eva râzând.

– Să nu contaminăm locul ”crimei”, zise Jane chicotind. Acum trebuie să găsești pe cineva cu care să săvârșești fapta, adăugă Jane cu o expresie de complice.

– A mers bine weekend-ul cu Patrick, să înțeleg? Ești plină de subînțeles, spuse Eva.

– Îţi povestesc, dar stai să ajungă și restul fetelor.

Alexandra și Sofia nu se lăsară mult așteptate. Câteva minute mai târziu, pe canapeaua cu flori violet închis, trei perechi de picioare se lăfăiau desculțe, în timp ce Jane, așezată turceşte pe podea, încerca să deschidă o sticlă de Prosecco.

– Așa, gata! Am deschis băutura de fete! zise Jane râzând.

Nu era un fan al băuturilor slabe, întotdeauna preferase tăria. Îi plăcea, însă, să deschidă sticlele de spumant pentru fete, doar erau până la urmă “fetele ei”, și asta îi dădea un sentiment unic de căldură și mulțumire.

– Să ciocnim, zise Alexandra. Pentru Eva și noul ei apartament fabulos!

Cuvintele ei se însoțiră de sunetul cristalin al paharelor – ”Amazoanele” erau oficial în sesiune.

– Ok, începem cu Sofia şi nunta, apoi Alexandra are să ne spună și ea ceva, apoi urmezi tu Jane, spuse Eva ridicând sugestiv din sprâncene.

– Da, să trăiți ! Mamă, ce organizată ești, răspunse Jane.

– Sunt contabil, zise Eva zâmbind.

Toate privirile erau acum ațintite către Sofia.

– Ce sa vă zic? Nu mai pot să vorbesc despre nunta asta, vă rog, spuse Sofia oftând.

– Sof, trebuie să vorbești despre asta. Ștefan e îngrijorat, ne-a spus că nu te odihnești bine noaptea, spuse Alexandra pe un ton matern.

– Nu am timp, efectiv, stau câte 10 ore în medie la birou, iar evenimetul ăsta parcă este o hidră – îi tai un cap și crește altul. Credeam că am trecut peste ce era mai greu după ce am stabilit locația. Dar evident că nu. Tipa cu florile zice că îmi face ce vreau eu, dar când i-am zis ce vreau mi-a refuzat aproape fiecare floare din buchete. Atunci i-am zis să îmi zică ea cum poate să le facă – ”A, nu doamnă, să hotărâți dumneavoastră”. Pe bune?! zise Sofia complet indignată.

– Nu poți să îți cauți altă persoană? întrebă Jane.

– Ba da, dar e deja a treia cu care am problema asta. Ăia cu muzica vor o căruță de bani și nu vor să cânte hore. Adică, serios nici eu nu sunt această divă a muzicii populare, dar nuntă fără hora miresii? Și acum trebuie să căutăm alții. Iar toate lucrurile astea le facem în weekend, pentru că nu avem când altcândva și eu nu mai am timp de nimic. Ca să vin aici, l-am lăsat pe Ștefan să îmi sorteze chiloții de spălat, pentru că mai aveam un pic și mergeam fără la birou, adugă Sofia plină de frustrare.

– Nu cred că asta i-ar fi displăcut lui Ștefan, zise Eva vrând să destindă atmosfera.

Sofia zâmbi.

– Vrei să vorbesc cu Patrick, poate ne recomandă el o formație mai de Doamne-ajută? întrebă Jane.

– Da, chiar te rog, răspunse Sofia. Și cu Patrick? întrebă aceasta arcuindu-și sugestiv sprâncenele.

– Stai că ajungem și acolo. Mai întâi să terminăm cu nunta ta, zise Jane zâmbind.

– Nu ai vrea un organizator de nunți? întrebă brusc Alexandra. Am eu pe cineva și îmi datorează un favor, pot să scot un preț bun. Ce zici? adugă ea întinzându-și picioarele lungi peste cele ale Evei, care mormăi dezaprobator.

– Întreabă, în momentul ăsta sunt dispusă să încerc orice. În fine, hai să trecem la Alexandra. Vreau subiecte ‘juicy’, spuse Sofia cu ochii plini de speranță, ca ai unui copil care se uită la o vată de zahăr uriasă.

– Alexandra, te rugăm! o îndemnă Eva.

– Știți evenimentul pe care l-a organizat revista săptămâna trecută? Acela pentru care m-am certat cu cei de la catering că voiau să îmi facă aperitivul cu niște măsline anemice și urâte. Le-am zis că așa ceva..

– Să mănânce la mama lor acasă! o întrerupse Jane izbucnind în râs împreună cu Eva și Sofia.

– Nu râdeți, este foarte serios! spuse Alexandra ușor contrariată.

– Înțelegem asta, dar totuși treci la subiect, zise Jane.

Alexandra avea o abilitate extraordinară de a transforma o poveste de cinci minute într-una de jumătate de oră. Sutele de detalii pe care putea să și le amintească le uimeau mereu pe Jane și pe fete. Fără îndoială, o făceau foarte bună la job-ul ei. Însă, într-o încăpere cu patru femei cu lucruri de povestit, timpul nu putea fi niciodată îndeajuns.

– Bine, bine, zise Alexandra uşor dezamăgită. Numele lui este Robert Alexandrescu, CEO al corporației media care ar vrea să ne cumpere revista.

– Wow! La asta nu mă așteptam, spuse Eva, luând o înghițitură strașnică de vin spumant.

– Ok. Cum te-a abordat, câți ani are, stare civila și zodie? întrebă Eva foarte factual.

– Eram în fața oglinzii de la garderobă și îmi aranjam dunga de la ciorapi, când văd un bărbat înalt, în costum, trecând pe lângă mine și spunându-mi : “Priveliștea aceasta nu are nevoie de ajustare”. zise Alexandra roșind.

Jane rămăsese cu gura căscată. Trebuia să recunoască că era o replică bună, siropoasă, dar bună. Sigur…  cine ar fi putut să spună nu trupului svelt al Alexandrei și ciorapilor ei cu dungă?

– Este vărsător, divorțat și are… 45 de ani.

– Bun așa, zise Sofia.

– Ce e fetelor, vrem să vedem dacă există speranță pentru specia masculină o dată ce au trecut de vârsta critică, de 5 ani? zise Jane zâmbind.

Fetele începură să râdă. Jane era adesea ironică, dar parcă întâmplările recente din viața ei o făcuseră și mai caustică mai ales la adresa bărbaților – revederea cu Patrick nu știrbise asta, încă.

– Stați că mai am de povestit, zise Alexandra.

După încă patruzeci de minute de detalii, fetele și Jane erau convinse că Alexandra avea să se avânte în direcţia acestui Robert, cu inima deschisă și visele pe masă – exact așa cum era ea. Jane spera ca, de data aceasta, lucrurile să iasă bine pentru prietena ei.

– Haide, acum zi-ne de Patrick, îi spuse Alexandra lui Jane.

– Da, spune-ne cum a fost cu ‘micul infractor’, adăugă Sofia cu subînțeles.

– Nu e infractor, doar îndoitor de legi, zise Jane roșind.

– E clar, a fost bine, adugă Alexandra cu un zâmbet uriaș pe față.

– Deci te poți “baza” pe el? întrebă Eva cu și mai mult subînțeles.

Era limpede că vinul le dezlegase limbile de tot și era timpul pentru picanterii și detalii logistice. Jane le împărtăşi fetelor, ca întotdeauna, cu ușurință. Ele erau seiful ei cu secrete.

– Concluzia: a fost bine! zise Sofia, aprinzându-și țigara.

– Ca o Cola rece cu gheață într-o zi de vară toridă, adugă Jane mușcându-și buza.

-Cu un posterior drăguț! adăugă Eva.

Jane şi fetele râdeau din nou. Sunetul telefonului lui Jane le întrerupse, pe ecran se afișa numele lui Teodor. Jane răspunse și îl puse pe speaker.

– Ce faceți, femei? răsună glasul inconfundabil al lui Teodor.

– Bine! răspunseră toate în cor.

– Ce faci, nu mai vii?

– N-am cum. Mi s-a crăpat o țeavă și îmi curge apă în casă. Acum păzesc instalatorul să o repare. E de mirare că a venit la ora asta.

– Numai ție putea să ți se întâmple asta, zise Sofia în telefon.

– Da, știu. Eu însă nu vreau să vorbesc despre instalatorul meu, ci despre “instalatorul” lui Jane, spuse Teodor, spiritual ca întotdeauna.

– Voi ignora aceast clişeu pe care l-ai creionat, spuse Jane râzând.

– Clișeu, ne-clișeu, a fost bine?

– Daaaa! răspunseră Jane și fetele la unison.

– Așa, răspundeți toate! Saracu’ băiat… nici nu știe ce-l așteaptă, zise amuzat Teodor.

– Ei niciodată nu știu, dar noi da! adăugă Jane râzând.