19. Păcatul neoriginar

Vineri seară, sfârşit de program. „Ce bine că s-a terminat săptămâna asta”, îşi spuse Jane în gând, în timp ce îşi aduna lucrurile de pe birou şi le arunca în geantă. O dureau picioarele din cauza pantofilor cu toc, iar bluza de mătase de pe ea se şifonase şi o deranja. Un singur gând o mai putea face acum fericită: ea, întinsă pe canapeaua confortabilă din sufrageria ei, cu un bol de floricele în braţe şi cu un film bun pe ecranul televizorului.

Câteva minute mai târziu, Jane ieşea pe uşa clădirii. Câțiva colegi din birou erau în jurul ei, unii mai veseli ca alţii – doar era vineri.

În parcarea din față, Jane rămase, însă, înmărmurită. Se oprise în loc şi nu îi venea a crede ce vedea.

Patrick stătea în faţa ei, rezemat de maşină, cu braţele încrucişate şi cu o privire plină de satisfacţie.

– Ce faci aici? Trebuia să ne vedem cumva? întrebă Jane.

– Nu, m-am gândit să te răpesc, răspunse el, în timp ce o strângea în braţe.

– Aoleu, şi unde o să mă duci? îi spuse Jane râzând.

– O să te „sechestrez” într-o cabană, undeva unde nu o să te poată găsi nimeni…niciodată! zise Patrick şi pufni în râs. Sper că nu ai planuri mari pentru acest weekend, mi-am permis să fac eu unele pentru noi. Mergem la munte, continuă el.

Jane se uită la el lung, avea lucruri stabilite pentru weekend: urma să își organizeze dulapul, să dezghețe frigiderul și să doarmă în pijamaua ei flaușată cu Mickey Mouse. Spontaneitatea lui Patrick era însă binevenită, trecuse prea multă vreme de când se lăsase purtată de val.

– Bine. Accept, dar trecem mai întâi pe la mine să îmi iau nişte lucruri.

În mai puţin de o jumătate de oră, Patrick stătea cuminte pe canapeaua din sufrageria ei, în timp ce aceasta încerca să adune, într-o geantă, toate cele de trebuinţă unui weekend la munte. În baie, Jane făcu trecerea în revistă a trusei de baie și a stării ei cosmetice la modul general: machiajul doar un pic de retușat, părul proaspăt spălat și epilare recentă.

– ..sunt gata. Hai să mergem, domnule Golescu! spuse Jane, în timp ce stătea în pragul uşii dormitorului, parcă puţin chinuită de greutatea bagajului.

Patrick se ridică, îi luă geanta din mână şi se îndreptau către maşină. Două ore mai târziu, timp în care au discutat câte-n lună şi în stele, s-au răsfăţat cu mâncare de la McDrive şi, la un moment dat, ca să-şi aducă aminte de copilărie, jucaseră „Ce încape într-un geamantan?”, Patrick şi Jane ajunseseră la destinaţie.

În timp ce el parca maşina pe o zăpadă fermă, care scârţâia sub roţi, Jane aruncă o privire pe geam: brazii, pudraţi cu zăpadă, arătau ca nişte prăjituri, aşezate de jur-împrejurul unei cabane de munte, ce părea ruptă dintr-un film american.

– Unde suntem? A cui e casa asta? veni imediat întrebarea.

– Este a familiei, cred că ţi-am mai povestit de ea când eram mai mici. Aici îmi petreceam eu toate vacanţele şi tot aici am învăţat să schiez, răspunse Patrick.

În casă, Jane se simţea ca într-o altă lume. Toate probleme ei de la birou, deadline-urile, Sebastian şi facturile neplătite păreau acum foarte mici şi îndepărtate.

În faţa şemineului, cu un pahar de vin bun în mână, Jane şi Patrick începeau să îşi dea seama câte lucruri aveau în comun: amândoi iubeau animalele şi erau nişte copii mari la vederea unui căţel sau a unui pisoi, amândoi urau alarma telefonului dimineaţa, iubeau mâncarea bună, indiferent de numărul de calorii, ciocolata şi îngheţata de vanilie. Pentru Jane, imaginea lui Patrick, în acea casă, în faţa ei, ţinând un pahar de vin în mână şi în braţe pe ea, îi producea un sentiment de liniște, interzis ei de multă vreme. Îşi dorea să nu îl piardă cu niciun preţ, aşa că şi—a întors capul şi l-a sărutat.

Mâinile lui în părul ei, care coborau uşor către gât, sărutul acela aproape ameţitor, o făceau pe Jane să îşi dorească să se predea cu totul lui. Ea se întoarse atunci către el şi, într-o secundă, cu o mişcare continuă şi deloc timidă, îl aşeză pe Patrick între ea şi covorul pe care stăteau acum întinşi. Acesta o sărută atunci cu o forţă pe care Jane nu o mai resimțise până acum din partea lui şi o trase uşor către el. Mâinile lui ajunseseră acum sub bluza ei şi îi căutau încuietoarea sutienului. Jane se ridică şi, cu un gest scurt, îşi scoase puloverul. Patrick o ridică atunci şi o purtă în braţe până în dormitor. Noaptea avea să îi ducă pe teritorii necunoscute, presărate cu plăcere.

În braţele lui, în zorii dimineţii, Patrick o vedea pe Jane într-o lumină cu totul diferită: era o femeie cu acte în regulă, fetiţa de altă dată nu se mai afla acolo, iar el începea să simtă că, pentru prima dată, o femeie poate fi mai mult decât o pereche de buze roşii.